fbpx
„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Mi-am luat adio de la mare

de

litoralDupa unsprezece ani am fost la Marea noastra Neagra. Si, neagra mi-a fost scurta sedere. Apa calda fara valuri era presarata  cu obiecte contondente plutind scabros. Nu erau alge  pe felia de mare in care m-am scaldat. Mare noroc! Aveam in schimb nisipurile tuciurii, de la densitatea  resturile de tigari infipte pe fiecare centimetru patrat de plaja.

As fi dorit sa iau cu mine la plecare, un saculet de scoici cu iz marin. Dar, cand m-am aplecat sa caut mai bine, scoicile erau amestecate cu resturi ale efectuarii igienei intime. Am dat vina pe miopie cand in loc de melcisori cu cochilia cenusie, cernand nisipul, am ramas in pumni doar cu coji de seminte. 

Am cautat falezele de odinoara. Un singur rand mai este cat de cat accesibil promenadei. Al doilea rand e greu de gasit. Am intuit ca s-ar ascunde sub  invazia de buruieni. Scarile care coboara pe plaja, sunt din piatra groasa pe jumatate roasa. Patina vremii?!

Luna se oglindeste ca si altadata, in ferestrele unor foste vile. Azi doar niste ruine. Obloanele au cazut stramb, peste ceea ce insemna viata de noapte de odinioara. Luna este doar o imagine desueta. Cine o mai priveste?

Sunt atatea forme de iluminare care-ti iau fata, cum se zice. Iar  muzica tarafurilor se intrece, sa-ti acapareze auzul. Cum  mai poti asculta, zgomotul unic al spargerii valurilor pe o margine de dig ?

Epoca romanticilor a trecut. E timpul tipetelor cu damf de cocaina si al  bailor nocturne pentru trezirea din betie.

Atata dezinhibitie cat am vazut la romani, m-a naucit. Topless la siluete cu dimensiuni de 90-60-90, doar ca trebuie inmultite cu doi. Nudisti cu parul alb si frustrari cat numarul lor de ani, isi expuneau oferta in fata copiilor. Nu era delimitare nici pe uscat si nici pe mare, astfel incat dadeai peste ei, absolut fara sa vrei.

Mi-am luat Adio de la mare. Stiu sigur ca nu va mai exista o data viitoare.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Lacramioara, imi pare tare rau pentru deceptia ta, recunosc ca nici eu nu merg in tara la mare. Imi permit sa merg rar si atunci mi se pare firesc sa-mi doresc ape limpezi, liniste si curatenie. Acum caut plaje mici, cochete si ferite de multi turisti. Iti recomand cu caldura Balchik si Calabria, sunt zone frumoase, pasnice si preturile foarte bune. Abia astept sa merg anul viitor, anul acesta nu s-a putut si mi-e tare dor de mare. Nu te deziluziona, se gaseste un coltisor de rai si pentru tine!

    Flavia (Ulicica) 9 august 2011 10:04 Răspunde
  • Flavia, voi merge negresit la o alta mare. Sunt oaze de liniste, colturi de plaja secrete. Le voi descoperi. Ceea ce cautam la noi, era de fapt o lume apusa. Evident ca am fost deceptionata. Unele locuri raman incremenite doar in mintea noastra. In realitate ele isi schimba aspectul. Ca si noi de altfel…

    lacramioara 9 august 2011 10:44 Răspunde
  • Foarte adevarat ce spui, in vara asta am trait senzatia ca amintirile mele nu se mai potrivesc cu realitatea, cand am mers la bunica. S-a turnat asfalt, lumea are masina, urla muzica prin curti, nu se mai face paine la cuptor si prajituri, totul se cumpara de la magazin, lumea are cablu si net….Nu ma intelege gresit, nu ma deranjeaza tehnologia, nici civilizatia, doar visam la zile de tihna, la plimbari prafoase pe drumul cu pietricele calde si povestile batraneilor ce stau pe banci in fata casei. Batraneii s-au dus si nu mai sta lumea pe banci, se sta la televizor. As fi vrut ca satucul ala sa ramana nemodificat de vremuri, asta e vesnica nostalgie a omului, intoarcerea la copilarie. Bunicul zicea ca lumea de la noi de dinainte de revolutie (prietenia si bunul simt) e o lume apusa. Tare ma tem ca avea dreptate.

    Flavia (Ulicica) 9 august 2011 11:43 Răspunde
  • Te inteleg perfect. Se schimba atat peisajul exterior cat si cel interior. Iar trairile noastre nu se repeta, ele se metamorfozeaza. De aceea nu e bine sa traim in trecut. Desi, poate uneori avem nevoi de nostalgii…
    Si sa stii Flavia, bunicul are intotdeauna dreptate(smile)!

    lacramioara 9 august 2011 13:19 Răspunde
  • Eu cred ca vizitarea peisajelor care au legatura cu trecutul isi are rostul sau pentru fiecare om deoarece revigoreaza , indiferent de natura amintirilor …

    E trist ca litoralul a devenit dintr-un loc plin de romantism un loc plin de abuzuri si ca tot ce ramine unora este sa pastreze in memorie frumusetile de altadata .
    Aspectul litoralul de acum este rezultatul actiunii omului nou ,democrat ,ca imagine gresit inteleasa de unii romani ,carora nu numai ca nu le pasa de ceilalti si de ziua de maine ,dar se dovedeste ca nu le pasa nici de propria lor persoana .
    Si mai este si rezultatul celor din tabara opusa ,respectiv beneficiarii locali de turism care , in entuziasmul lor ca au clienti , au pierdut masura corecta a raportului intre a oferi si a primi .

    Lili 9 august 2011 14:41 Răspunde
    • Da Lili, ai perfecta dreptate „litoralul de acum este rezultatul actiunii omului nou”.
      Eu mi-am cautat acolo amintirea a doua momente esentiale tineretii mele. Prima iubire si zamislirea fiicei mele. Oricum, am avut grija sa-mi iau ramas bun cum se cuvine de la acea parte din mine.
      Nu mai e cazul sa revin. Nu am ce cauta in lumea aceea. Nu mai e lumea mea. Acesta s-a vrut sa fie mesajul meu. Dar asta este o alta poveste…
      Multumesc pentru „vizita” si pentru comentariu.

      lacramioara 9 august 2011 20:50 Răspunde
  • Lacramioara, imi pare rau ca ai fost dezamagita. Poate pe viitor o sa gasesti un coltisor al tau unde sa te simti bine si unde sa vrei sa revii. Mediterana are atatea plaje frumoase, poate una dintre ele va deveni a ta. 🙂

    Victoria West 11 august 2011 4:50 Răspunde
  • Victoria, nu am fost la Mediterana, desi am cochetat mult cu ofertele din zona aceea. Anul acesta nu m-am putut indeparta prea mult de casa, din motive dureros de obiective. Si, ar mai fi un aspect. Imi era dor de marea noastra. Asa cum era ea, cu miros de alge si scoici si cu nisipul auriu si fin de altadata. Si era curat. Nu erau buruieni pe faleza din Eforie Nord. Acolo erau niste case superbe. O promenada eleganta. Nu le-am mai recunoscut. Baraganul este de asemenea un spatiu dezolant. Am zarit doar o portiune pe care se cultiva floarea sorelui. Cum am spus-o si in comentariile anterioare, asteptarile mele au fost altele. Nu am regasit nimic din ceea ce iubeam odinioara. Nu mai era lumea mea, de aceea am fost deceptionata. Vremea a fost superba. Mi-am pastrat vechile obiceiuri de a ma plimba sau alerga pe malul marii la ore foarte matinale ca si la ore tarzii.

    Am sa scriu si despre muntii si padurile noastre de unde ma intorc acum. Am fost la coltul meu de rai din muntii Apuseni, la cabana mea de poveste.

    De aceea iti raspund cu intarziere,Victoria.

    lacramioara 13 august 2011 17:28 Răspunde
  • …totul se schimba (desi nu in bine, de cele mai multe ori)
    Viata noastra se schimba, gindurile, asteptarile, conjuncturile si situatiile, locurile si mai ales oamenii….totul se schimba. Viata e o deceptie de cele mai multe ori.

    Visam odinioara sa revad litoralul….locul cel mai romantic de pe pamint, pt mine…unde si pt mine a fost locul unde a inflorit prima mea relatie adevarata de iubire, unde totul avea alte semnificatii…unde mi-asi fi cautat urmele pasilor in asfaltul inmuiat de caldura de peste 28-30*C….si unde as fi incercat intotdeauna sa retraiesc emotia, fiorii, sentimentele, gindurile pe care le-am avut cu mult inainte….cind eram doar un om ce se uita la viata ca posibilitate de a face sperantele si visele —realitate…..dar de obicei toate aceste sentimente si fiori ale gindurilor sint fixate in trecut si nu au nimic in comun cu cine sintem acum in viata…Poate ca ti-ai dat si tu seama ca ne-am schimbat fiecare enorm de mult.

    Degradarea imaginilor din trecut si schimbarile sint iminente….la orice nivel, la orice scara si in orice perceptie a realitatii.

    Regret ca ai sperat sa vezi si sa simti aceleasi lucruri ca acum 11 ani.
    Regret ca timpul nu pote sa fie retrait sau tinut pe loc.
    Regret ca am ajuns la virsta sa simtim acest gust amar al prezentului in care noi apartinem altor vremuri, altor vise, altor asteptari, sperante, ginduri, planuri.
    NOI SINTEM ALTII ACUM SI AM FOST ALTFEL ATUNCI, DECIT CEI CE SINT ADOLESCENTI ACUM…..

    Adriana (Lacrima) 21 august 2011 22:28 Răspunde
  • …nu esti de aceeasi parere??????????????!!!!

    Nu spui nimic???

    Oricum eterna e marea, rasariturile si apusurile nesfirsite, infinite….deasupra valurilor linistite sau zbuciumate….lumina lunii…..si sufletul nostru ce tingeste dupa fericire!!!!

    Adriana (Lacrima) 23 august 2011 3:46 Răspunde
  • Citesc ce-mi scrii si ma gandesc ca tu, desi ai schimbat de atat de multa vreme continentul, fusul orar,stilul de viata, ca ai o tara de adobtie care iti ofera o lume complet deosebita de cea in care te-ai nascut si te-ai format, mai ai totusi nostalgiile de odinioara. Te imbratisez.

    lacramioara 23 august 2011 5:51 Răspunde
  • Multumesc. Trebuie sa recunosc ca a meritat sa intru pe aceasta pagina iar pe viitor o voi recomanda si prietenilor.

    Dana 30 septembrie 2011 12:04 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Flavia (Ulicica) Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title