fbpx
„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Lectia de psihoterapie

de

 Theme_jung_WEB

Am cautat de multa vreme un psihoterapeut, care sa fie compatibil cu mine. Adica sa nu fie nici prea tanar, nici prea batran, nici prea-ndraznet nici prea indiferent, nici prea atent, nici prea distrat …nici,  nici …

Dar, cine sa ma inteleaga cand eu insami nu ma pot dezvalui oricui, oricum, oriunde?!

 O doamna psihoterapeut cu multa experienta m-a convins, ca este bine sa lucram impreuna la dezvoltarea mea personala. Dar ce sa mai dezvolt mi-am zis,  cand am o personalitate bine rodata? De ce sa ma mai schimb acum?  La ce mi-ar folosi sa fiu altfel, decat am fost de cand ma stiu. Am acceptat totusi, intr-un tarziu.Acum sunt  cu mult mai nedumerita, de cand imi descifreaza un strain, gandurile cele mai ascunse. Constat sedinta dupa sedinta, cat am pierdut pentru ca nu m-am cunoscut. Ce-i de facut ?

In fiecare saptamana imi depun viata mea personala  pe o masa de disecat imaginara.

Un doctor de suflete zdrobite, ma opereaza, ma scindeaza, ma deformeaza, ma reformeaza si la sfarstit… ma si taxeaza.

Si, iata-ma in postura de material didactic cedat unui cabinet privilegiat. Nu! nicidecum achizitionat la vreun pret de negociat.  Povestile mele cele mai adevarate, sunt transformate, maltratate, reformulate prin tehnici terapeutice din cele mai avansate.

Cand ora in sfarsit s-a terminat, un gand puternic ma strabate.

De ce oare m-am lasat cotropita de o forta straina? Cum am putut sa-mi las deoparte rezistenta mea intima? De ce am acceptat intregul din mine sa-l faca puzzle o minte atat de straina mie? Eu nu gandesc si nici nu simt, ca doamna specialista in psihologie.

Lectia de psihoterapie nu este buna pentru mine.    

Nu ma-ndoiesc ca este totusi, buna. Dar oare  pentru cine?

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Pentru cei care sufera, doamna Lacramioara…. Nu pentru cei care se duc asa cum ati spus, „sa-si dezvolte personalitatea bine rodata”… In privinta asta, consider ca e o pacaleala si o escrocherie, pentru ca sunt convinsa ca v-a „taxat” serios…. DAR, din experienta personala va spun ca un psihoterapeut poate aduce multa alinare si mai ales sfaturi pretioase unui suflet chinuit. Tactici de lupta sau evitare a ceea ce provoaca suferinta, metode de vindecare prin deschiderea unor usite nebanuite in gandirea noastra, si chiar idei practice, asa cum un prieten bun iti poate oferi… Asa vad eu lucrurile. Va sfatuiesc sa iesiti elegant pe usa cabinetului, pentru ca altfel veti deveni din ce in ce mai confuza… Si va doresc sa fiti sanatoasa, linistita si…. inspirata, ca sa ne oferiti mai des observatiile dvs pline de delicatete si bun-simt 🙂

    Natalia 13 aprilie 2011 21:47 Răspunde
    • Multumesc Natalia, pentru observatiile tale atat de pretioase.
      Incerc tot felul de experienti noi. Intr-adevar poti deveni mai
      confuz decat mai limpede in minte si gandire. Te mai astept cu drag.

      lacramioara 14 aprilie 2011 6:00 Răspunde
  • Draga Lacramioara,
    cred ca un psihoterapeut compatibil se judeca doar cu sufletul, mai putin cu ratiunea. In multe din intamplarile vietii noastre chimia joaca rolul ei. Si, cred si eu ca si Natalia, ca tipul acesta de lectie are timpul ei, o pot invata cei ce sufera (acut). Te imbratisez cu drag.

    roberta 14 aprilie 2011 12:53 Răspunde
  • Daca vreti, pe adresa mea de mail, imi puneti o intrebare test. Eu sunt psiho-socio-terapeut, am absolvit teologie-asistenta sociala si un domeniu in care ma implic este terapia de cuplu.

    Genevieve 14 aprilie 2011 23:29 Răspunde
  • A fost o perioada in care vroiam sa merg neaparat la un psihoterapeut deoarece simteam ca ma tot invart intr-un cerc in care am fost aruncata fara voia mea si din care as putea iesi doar cu ajutor. Teama, timpul, prejudecatile, banii nu m-au lasat sa fac acest pas care, cred acum, mi-ar fi facut bine.
    De curand o prietena de-a mea imi spune ca a descoperit o doamna cu o asemenea indeletnicire la care merge cu mare drag si se simte chiar mai bine in urma sedintelor. De cand merge ea, marturisesc ca mi-a samantat iarasi in cap ideea de a merge si eu. As dori sa incerc si aceasta varianta pentru ca inca simt ca ma invart in acelasi cerc, desi a trecut timp de atunci.
    Chiar cred ca sunt oameni care pot oferi ajutor din acest punct de vedere, la fel cum sunt oameni care au mare nevoie de un asemenea ajutor.

    Maria 15 aprilie 2011 18:01 Răspunde
    • Maria,
      Este costisitor un terapeut. Asemenea cheltuiala se regaseste la capitol „lux” in bugetul meu. Am cautat pe cineva cu multa experienta atat profesionala cat si de viata. Asa am gasit. Dar …nu sunt pe deplin multumita.
      Sunt aspecte care ma deranjeaza. Nu voi uita niciodata cuvintele unui mare OM si DOCTOR ( acum este si rector) cand ma aflam pe patul de spital in grija dumnealui „Doamna, vindecarea traumei vine dinlauntrul dumneavoastra „

      lacramioara 15 aprilie 2011 19:45 Răspunde
  • Da, ai dreptate. Vindecarea vine in mare parte din interiorul nostru. Cred ca acesta a si fost principalul motiv pentru care nu am mers. Stiu ca oricat s-ar chinui cineva, sufletul meu nu se va vindeca pana cand nu fac eu ceva in acest sens. Si ma intorc aici la splendidele vorbe ale lui Octavian Paler „Poate pentru a-si recapata dragostea de viata, cand o pierd sau se uzeaza, oamenii sunt nevoiti sa strabata un cosmar. Daca ies din el nemutilati, pot spera din nou”. Asa ca fiecare dintre noi are de strabatut un cosmar din care trebuie sa iesim nemutilati.

    Maria 16 aprilie 2011 9:47 Răspunde
  • Din punct de vedere crestin, vindecarea vine atunci cand punem in practica principii corecte.
    De multe ori stim ce avem de facut, dar daca nu dam socoteala, nu suntem consecventi.
    Eu lucrez in cadrul unei biserici si oamenii platesc proportional cu veniturile lor, cine nu are venturi, e zero, cine are mai mult contribuie cu mai mult.
    Mi se pare ca in Romania oamenii daca au dureri fizice iau medicamente, injectii, incearca sa rezolve dar daca sunt probleme de natura sufleteasca asteapta sa se rezolve de la sine.

    Genevieve 18 aprilie 2011 19:07 Răspunde
  • Poate ca toti avem nevoie de un terapeut pt a ne ajuta sa ne vindecam ranile si durerile sufletesti….poate insa cel mai bine ar fi sa incercam sa ne cunoastem cu adevarat si acest lucru nu e usor….Doamne cit fi de greu sa ne invirtim in jurul acelorasi ginduri si sentimente ranite fara a fi in stare sa tragem o concluzie….Un strain e tot un stain oricit de multe „calificari” ar avea, dar el e in afara problemelor noastre si ne poate ajuta sa vedem obiectiv unele lucruri care ni se par incomode sau greu de acceptat. E o problema de orgoliu sa putem accepta solutia oferita de cel „din afara” si poate nu e cea optima, deci ce ramine de facut?

    Cred ca avem nevoie de bunavointa si marea capacitate de-a ierta, a ne ierta si a ierta tot ce ni s-a intimplat…..ar trebui sa vindecam si sa NE vindecam de durerea sau sentimentul de vina pe care-l simtim referitor la niste intimplari din trecut pe care oricum nu mai avem puterea sa le schimbam ACUM….Trebuie sa fim buni cu noi insine si trebuie sa ne tratam asa cum am vrea sa fim tratati de altii, pt ca de cele mai multe ori noi sintem criticii nostri cei mai aprigi.

    Adriana (Lacrima) 27 aprilie 2011 11:54 Răspunde

Lasă un răspuns la Genevieve Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title