„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Emoticoane pascale

de

O ieşire de Paşte nu strică pentru o schimbare de ritm, peisaj, obiceiuri. Zboruri low cost, bagaje minime, trasee moderate, salturi formale peste frontiere. Formulele de tranzit funcţionează după orare exacte, după indicatoare vizibile, logice, utile pentru toate etniile, astfel încât nimeni să nu se piardă, să nu se încurce, să nu dispară, să nu dispere. După aeroport urmează trecerea prin gară unde este aceeaşi vânzoleală, trollerele lunecă pe dalele lucioase, ochii sunt ţintiţi pe monitoarele albastre care dau indicaţii preţioase, pentru toate destinaţiile. În buzunarul de la jachetă bâzâie telefonul al cărui soft din ce în ce mai sofisticat se străduieşte să caute noua reţea, încărcând noianul de informaţii venite din schimbările geografice.

Până când te dumireşti pe unde te găseşti, trenul de mare viteză îţi zbugheşte de sub nas, ceea ce nu este o dramă, următorul se şi aliniază la start aşteptând lumea dispersată să se adune pentru a urma o traiectorie comună. Biletele se achiziţionează de la automate, eliberându-se de îndată ce a fost înghiţită  şi ultima monedă zgomotoasă. Toate, dar absolut toate sunt funcţionale douăzeci şi patru din douăzeci patru de ore. Instalarea în trenurile confortabile, silenţioase, coincide cu o bruscă liniştire a spiritelor agitate de pe peroane. Urmează ritualul de conectare la telefoane, cablurile fine se strecoară în urechi, îndepărtând orice tentativă de conversaţie cu vreo persoană din apropiere. Degetele arătătoare glisează la unison pe ecranele luminoase, parcă la un semnal comun, nevăzut.
Urmează Paştele sau mai exact cea mai mare sărbătoare a primăverii, fără nicio conotaţie religioasă, Evenimentul este marcat în calendar ca zilele de sărbătoare astfel: vinerea, duminica şi lunea de Paşte. Sâmbăta este ceva intermediar dedicat împrospătării cumpărăturilor, cand magazinele au program normal. Nu se posteşte, iar vinerea premergătoare este dedicată grătarului cu familia şi/sau prietenii, în natură. Un fum diafan cu iz de cârnaţi îţi stârneşte simţul olfactiv.
Pretutindeni sunt decoraţiuni colorate, iepuraşi de ciocolată, coşuleţe împletite în care puişori aurii se scaldă în verdeaţă artificială. O sărbătoare în care se şi  moare. Da! exact aşa se spunea zeflemitor într-o emisiune în care se derulau imagini de forma unor cărţi de joc cu tematică pascală, printre care şi un Isus răstignit.

Piesa de rezistenţă a sărbătorii copiilor, aşa cum este de fapt perceput Paştele, se numeşte Vânătoarea de ouă care se practică în Duminica pascală, în familie, între vecini, între amici, adică un joc de societate. Anul acesta au apărut formule inedite cum ar fi căţărarea în copaci într-un colţ de pădure special amenajat, transferul între copaci făcându-se călcând pe plase groase, unde erau fixate baloane colorate, în loc de ouă, deoarce acestea nu aveau cum să fie puse în siguranţă, în formula de vânătoare aeriană.

Despre noaptea de Înviere nu se pomeneşte nimic, doar dinspre bisericile ortodoxe, care funcţionează în subsoluri meschine, se văd, în jurul miezului nopţii, câţiva trecători grăbiţi purtând timid în mâini, Lumina. Taximetriştii se bucură de clienţi nesperaţi şi se interesează de istoria asta cu lumina plimbată de la un subsol neidentificat, spre casele clienţilor.  La biblioteca din oraş, în faţa intrării s-a încropit o slujbă de Înviere în limba română. Se cânta anemic, chiar s-a schimbat melodia de la Hristos a Înviat! Enoriaşii sunt surprinşi, pe unii îi încearcă râsul. Preotul spune că a lăsat o catedrală în Bucureşti ca să vină aici, în subsolul bibliotecii, în scop misionar şi este grăbit să împartă Lumina, apoi să distribuie Paşti, eventual printre ele să mai şi spovedească, dacă sunt doritori. Părintele mai are alocate două ore de ceremonie a Învierii şi în alt oraş unde trebuie să ajungă înainte de revărsatul zorilor, dar nu înainte de a anunţa emfatic  publicul modest că mâine, duminică, la orele 17 se va organiza şi o a doua Înviere, când se va strânge o colectă. În  această seară în nici un caz nu umblăm cu bani, conchide, privind cu maximă recunoştinţă spre cerul înstelat.

 

***

Emoticoanele au fost folosite anul acesta de Paşte, de unul din lanţurile de supermaketuri ca formă de supremaţie asupra lanţului concurent. Pentru fiecare cumpărătură care atingea un anumit plafon, la caserie se primea un emoticon, ceea ce s-a reflectat în volumul vânzărilor, o tehnică de marketing care a prins de minune. Odată intraţi în acest joc cu smile de toate formele şi culorile, copiii îşi cicăleau părinţii în a repeta cumpărăturile, în scopul extinderii colecţiei de emoticoane. A fost un Paşte în care Vânătoarea de ouă a fost eclipsată de cea a emoticoanelor. Emoticoane pascale.

Categorii:
Fără categorie

Comentarii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title