Ce bucurie mare de sărbători când se întâlnesc trei –patru generaţii în jurul aceleiaşi mese! Pentru câteva zile şi nopţi se strâng laolaltă cei plecaţi în străinătate cu cei rămaşi pe meleagurile natale. Se reface rapid ţesătura familială deşirată din cauze geografice.
Schimb de cadouri, meniuri combinate care aduc în farfurii gusturi rafinate. Se poartă conversaţii în limbi de circulaţie, deoarece familia s-a lărgit si este internaţională. Un străbunic mai norocos, căci se află în viaţă, poartă în braţe cea mai nouă strănepoată. Ei doi sunt precum tulpina din care a răsărit cea mai firavă ramură. Au atatea semne în comun, deși îi despart optzeci de ani de viaţă. Selfie-urile, un ingredient care nu poate lipsi din atmosfera sărbătorilor şi care imortalizează feţele membrilor familiei. Se încing discuţii interesante din care nu lipsesc cele cu conotaţie politcă. Se face şi reface lumea de la cel de al doilea război încoace.
În aer domneşte o bucurie stăpânită. Nimeni nu debordează, căci fiecare poartă în amintire o fiinţă dragă, care lipseşte de la masă, în această seară. Ea veghează de dincolo de stele.
Cine sau ce anume ne supraîncarcă emoţional pentru o seară, pentru o noapte?! Şampania clocoteşte în pahare svelte, elegante. Ne căutăm îmbrăţişările pe sub ghirlande unduitoare. Sub ramuri de vâsc ne punem în gând cele mai splendide dorinţe. Am vrea să ţinem minutele acestea captive. Nu putem. Au şi trecut deja de noi. Suntem în Anul cel Nou care, cine mai ştie ce ne va aduce! Ceasurile trec fără milă. Cei veniţi împachetează şi pleacă spre ţări străine. Se aude foşnet de fermoare şi zgomot răguşit de role. Trolerele stau ca nişte statui, gata de plecare.
***
Ce a fost? Un Vis. O îmbrăţişare lungă. O privire uşor umezită. De ce familia asta frumoasă şi mare trebuie din nou despărţită? De ce, oare?!
