Discutam cu Alice despre oamenii care vin si pleaca de pe blogurile noastre, de pe paginile noastre de facebook, din prieteniile noastre si in cele din urma din vietile noastre.
Sunt alegerile pe care le facem la un moment dat, sunt atingeri virtuale pe care le avem pentru o perioada limitata de timp. Eu insami am avut parte de o cititoare din strainatate( dupa cum avea sa precizeze in mailurile ulterioare), care a intervenit in urma cu cativa ani pe blog, doar pentru a-mi pune intrebari tendentioase. Curiozitatea ei nu se astampara, poate si pentru ca raspunsurile mele nu aveau ca scop dezvaluirile picante, la care se astepta. Ne-am mutat conversatia pe mail punand capat intr-un final, unei polemici inutile intre doua persoane dintre care doar una avea chip, cealalta doar nykname.
A fost un exemplu banal, caruia atunci i-am dat prea mare importanta. Dar, am facut-o din respect pentru Alice, doamna scrisului care mi-a deschis larg usa casei si inimii sale. Deci, pentru a evita posibile, reclamatii ulterioare.
Nu trebuie sa ne cramponam, sa suferim, sa barfim (din pacate exista si acest aspect) o prietenie care se conjuga, la trecut. Prezentul, viitorul sunt etapele transformarii noastre. Evoluam. Nu in acelasi ritm, nici in acelasi sens cu prietenul nostru de ieri. Acesta ne-a fost partener, pentru un stadiu al existentei noastre. Dar, nu pentru o viata. Coordonatele noastre nu mai sunt compatibile, cu ale lui. Mai mult, alegand sa traim pe continente diferite ne-am conectat la lumi absolut diferite. A ne astepta ca prietenul din adolescenta sa fie acelasi, cand il reintalnim la maturitate este o mare credulitate. Intelept ar fi, sa il descoperim si sa ii oferim statut de veche cunostinta.
Amestecul european, suna vulgar, dar cam asa se poate defini acest UE falimentar, ne-a zapacit cu obiceiuri straine, pe care le-am preluat. Cum sa ramai atunci acelasi si peste ani, pentru prietenul de peste ocean, care la randul lui si-a luat nu doar cetatenia, ci si cutumele americane/canadiene/alte ?!