fbpx
„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Riscul managerial

de

cincinalRecunosc ca am fost multa vreme marcata de indeplinirea planurilor. Planuri de viata, planuri de vacanta, planuri de viitor, planuri de casatorie, planuri de calatorie, planuri de….Planuri pe toate planurile. Deformare profesionala sau formare intr-o anume ideologie care mi-a marcat anii de studentie?! Toceam congresele partidului. Ce vremuri! La putere era un singur partid. Mereu acelasi. Si, mereu reales la fiecare congres. Ni se inocula, cu fiecare Mare Adunare Nationala, un plan de bataie pe minimum cinci ani. Eternul cincinal. Indoctrinati si limitati. Disciplinati, incolonati, in mars perfect sincronizati, ne indeplineam cu sarguinta acelasi plan cincinal. Si asa, fara sa-mi dau bine seama, m-am dezvoltat sub semnul aceluiasi cincinal,  in plan sentimental si profesional. Aveam ideea fixa ca o iubire creste si se prabuste, in termen de cinci ani. Ca poti sa-nveti si sa te plafonezi pe acelasi scaun  de functionar, la  limita unui cincinal. Ca este bine sa-ti schimbi freza ( look-ul era un neologism neutilizat), o data la fiecare cinci ani.  Ceea ce era odata planificat nu mai putea fi modificat sau adaptat. Punctul culminant era atins cand tot ceea ce a fost planificat s-a si bifat. Monotonie?! Lipsa de adrenalina?!

Planificat = Realizat.

Fara abateri. Cata disciplina! Pretul, ca si salariul, nu se schimba decat cel mult odata la un cincinal. Si, doar in sensul cresterii. Notiunea de diminuat? Nu exista. Sistemul s-a schimbat  si am  uitat de ritmul sacadat. Fibrilatia ceas de ceas a inlocuit cu succes, monotonia obsedantului cincinal. Iubirile se impletesc si despletesc in mai putin de un an. La job, daca nu evoluezi in maximum trei luni, esti un ratat. Si nu este indicat sa te lasi de val purtat! In noua oranduire, in plan sentimental si profesional se impune asumarea  riscului managerial.

risc managerial

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • A planifica : ce ,cum si cit anume sau a nu planifica… iata motive de reflectie ,pentru ca oamenii isi doresc ca situatiile neplacute din viata lor sa fie evitate sau sa fie cit mai putine .

    Planificarii excesive ii pot corespunde ,de exemplu , asteptari prea mari si risc crescut de neindeplinire ,insuficienta sau lipsa pregatirii de a accepta un esec .
    Planificarii superficiale sau absentei planificarii ii pot corespunde ,de exemplu, asteptari mici si risc crescut de neindeplinire , insuficienta sau lipsa pregatirii de a accepta un efect aleatoriu nedorit .

    In concluzie,omul are nevoie de o masura a simtului planificarii ,respectiv a neplanificarii
    dar si a propriilor asteptari ,astfel incit sa fie pregatit intotdeauna in fata rezultatelor actiunilor sale voite , precum si in fata situatiilor de viata imprevizibile .

    Lili 14 noiembrie 2011 18:07 Răspunde
    • Stii Lili, am vrut sa scriu despre cu totul altceva. Despre incertitudine, ca stare pe care trebuie sa o „inghit”, in conditiile existentei mele actuale. Si m-am trezit scriind despre trecut, un trecut aflat intr-o totala opozitie cu prezentul. Nici nu stiu cand m-am simtit mai multumita, in siguranta monotona a trecutului sau in efervescenta prezentului?

      lacramioara 14 noiembrie 2011 22:24 Răspunde
  • Uneori cred ca m-as simti mai bine in monotonia trecutului despre care vorbesti, pe care nu l-am trait ca sunt prea mica. Ma oboseste uneori cliseul de azi: o viata agitata e o viata plina! Am o viata agitata si plina: iubire, familie frumoasa, doi copii superbi, prieteni, job cu responsabilitati, rate de platit, vacante prea scurte. Si imi doresc monotonia in care sa savurez toate astea… Nu inteleg de ce tanjesc oamenii dupa agitatie.

    Ioana 18 noiembrie 2011 16:10 Răspunde
    • Nu tanjesc oamenii dupa agitatie, Ioana. Nu au de ales. Este oferta zilnica. Portia de stress. In ziua de azi numai asa se mai poate trai. Sunt si locuri unde parca timpul a stat pe loc, dar acelea sunt rare si bine asezate. Monotonia pe unii ii oboseste. Si totusi, cand ne mai bucuram de ceea ce avem? Poate gasesti formula de a te opri din maraton ca sa savurezi familia frumoasa pe care o ai.

      lacramioara 18 noiembrie 2011 18:32 Răspunde
  • Lacramioara ,ai dreptate cind spui ca monotonia pe unii ii oboseste …poate ca pe prea multi ii oboseste…
    Stresul vietii din ziua de azi se datoreaza in mare parte celor care sint dedicati trup si suflet dorintei de a avea mai mult ,mereu mai mult ,intr-un cadru care le ofera aceasta posibilitate ;deoarece privesc totul prin prisma materialului ,persoanele respective relationeaza prost cu cei din jur ,obligindu-i pe acestia sa relationeze la rindul lor prost cu altii … este un lant de agitatie transmisa de oamenii vesnic nemultumiti celorlalti,dintre care unii le imbratiseaza ideile si cad in aceeasi capcana ,iar altii sufera pentru ca tot ce isi doresc este un trai decent, linistit pe care nu il pot avea cu toate eforturile depuse .

    Eu cred ca echilibrul e undeva intre monotonia trecutului si efervescenta prezentului ,pentru ca monotonia excesiva asigura o stabilitate dar frineaza progresele ,iar efervescenta excesiva duce la dezvoltari mari dar si la instabilitate ,decaderi .
    Acest echilibru nu a fost inca descoperit pentru ca nu se vrea cu adevarat de catre toata lumea ,din motivele aratate mai sus … din pacate ,se pare ca nu va fi gasit prea curind.

    Lili 19 noiembrie 2011 8:50 Răspunde
    • „…este un lant de agitatie transmisa de oamenii vesnic nemultumiti celorlalti,dintre care unii le imbratiseaza ideile si cad in aceeasi capcana ,iar altii sufera pentru ca tot ce isi doresc este un trai decent, linistit pe care nu il pot avea cu toate eforturile depuse .” ,… ti-am preluat ideea.
      Cat de bine interactioneazi, Lili! Intotdeauna, completezi atat de pertinent. Eu sunt scanteia, tu esti focul viu!
      Week end frumos!

      lacramioara 19 noiembrie 2011 15:31 Răspunde

Lasă un răspuns la Ioana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title