In jurul meu e tot mai pustiu

Titlul este un citat din expunerea de mai jos. Mi s-a parut potrivit starii mele sufletesti din

ultimii ani si cu precadere din zilele acestea cand…

Am constientizat ca fiul meu care este plecat de mai bine  de patru ani din tara, pentru un doctorat, a fost selectionat pentru interviu la o bursa postdoctorala, inainte chiar de sustinerea finala a tezei doctorale. Deci, nu se mai intoarce. Curand. Se va stabili in orasul cotat in topuri, ca fiind pe locul intai in lume, ca si calitate a vietii. Nu spun toate acestea ca sa ma impaunez. Nu. Le spun, pentru ca-n jurul meu se face din ce in ce mai pustiu. Pentru ca au inceput cei dragi sa-mi plece, prea curand. Dorinta baiatului meu a fost dintotdeauna sa faca cercetare. Si,cum in Romania acest domeniu nu are cautare, s-a dedicat stiintei internationale. Pentru ca, stiinta noastra nationala i-a strans mana frumos la terminare si i-a urat : Mergi sanatos!

Orice alt comentariu este de prisos, motiv pentru care citez in continuare pe domnul Cristian Lascu, mare geolog si speolog, cercetator si doctor, redactor sef la National Geografic. Am avut onoarea sa-l cunosc, prin sotul meu si el (printre altele), fost speolog.

„Am apucat cateva valuri de emigrari. In scoala primara, in crepusculul stalinist,ne adunam sa cascam gura la niste fiinte supranaturale:Cohn, colegul de banca, Gudin plecau”de tot” in Israel, Ion Dragu-in Franta, Luiza-in Liban! Abia tarziu am inteles ca parintii lor gasisera portite de scapare din tara in al carei viitor nu mai credeau.O perioada de normalitate din anii 1970 a oprit hemoragia, apoi, pe masura ce Romania devenea o tara aberanta,un alt val mi-a luat colegi,camarizi de hobby si sport, fete de care ma indragostisem. Sasii si si evreii au ajuns raritati antropologice. Iar dupa 1980,au cedat si cei mai optimisti.Obtinerea vizei de emigrare dura ani,in acest timp solicitantii erau retrogradati,ostracizati,balacariti ca tradatori in adunarile oamenilor muncii.Multi au preferat sa fuga in timpul unor sejururi profesionale sau turistice ori ascunsi in podul vagoanelor sau trecand Dunarea inot. A fost perioada in care am ramas fara unii dintre cei mai buni prieteni-cercetatori,arhitecti, medici, artisti.In tot acest timp,ca geolog,captivat de muntii si pesterile Romaniei, constatam cu tristete ca in jurul meu e tot mai pustiu. Iar daca nu am plecat, a fost pentru ca extraordinara natura a tarii mele imi dadea mereu un puternic sentiment de acasa, de la Marea Neagra pana in Retezat,unde,departe de mohoratul citadin, gaseam o Romanie cu personalitate si farmec.Dar acum nu mai e un val,ci un tsunami care duce departe milioane. Romania fuge de ea insasi.”