„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Guvern feminin

de

La momentul actual avem un guvern cu sutien, în care olguțele, vasilicile, vioricile, carmencitele, grațiele(le), rovanele și altele trebuie să-și unească forțele, să facă ordine în toate domeniile. Femei gospodine, școlite pe la facultăți străine, dumnealor practică „round dance” cu măiestrie, simțind tempo-ul remanierilor. Deci, așteptăm de la ele piruete printre legi și decrete, ordonanțe clare la lumina zilei, fără subtilitați à la O.13, create la cine de taină, în atmosfere volatile.
În gălăgia infernală pe care o avem în țară se impune o personalitate vocală, care să stopeze „mega țopăiala” devenită horă tradițională. Miniștrii să facă pași înainte vioi, să mai termine cu sintagma: un pas înapoi.
Dacă e bal, atunci bal să fie, după cum s-a sugerat și de la Președenție. Partidul învingător a devenit dușmanul tuturor. Opoziția tace asurzitor mustăcind binevoitor la majorarea indemnizațiilor lor, deplângându-și fățarnic electoratul. Președintele, mediator, plutește domol pe deasupra tuturor,( echi)distant cum stă scris în fișa postului. „Români, sunteți singuri” citeam titlul unui articol. Singuri și dezbinați, ușor de manipulat. Voci joase îndrăznesc să sugereze, cum că haosul netezește calea instaurării dictaturii. Parcă o și simți, de la o ora la altă, cum își face simțit suflul morbid. Brrr! Iarăși?! De abia am scăpat. Nici nu sunt treizeci de ani. Sinistru tablou!

***

Să dăm timpul puțin înapoi. Deși poate pare de necrezut am găsit o lista lungă de personalități internaționale, care pe lângă faptul că ne cunoșteau poziția geografică a țării( în Europa in mod firesc), au vizitat-o și au lăsat mesaje ca cele de mai jos. Am selectat doar câteva si vorbim de mijlocul anilor’60.

„Vizitele în România au fost foarte importante pentru mine.(…)Am înțeles ce trebuie făcut pentru mai binele țării mele(Guatemala). La tonicul beneficiului de idei s-a adăugat frumusețea ambianței, bogăția artistică , de o rară generozitate, dragostea aceasta aproape în întregime românească pentru flori, pentru copii, pentru femei, pentru frumos, într-un cuvânt.(…) Românii sunt latini și le înțeleg astfel toate defectele deopotrivă, care sunt latine. Mă simt de aceea în România întotdeauna că acasă, așa cum sper să fie țară mea, când și acolo va fi că în România.” (Miguel J. Asturias – Premiul Nobel pentru literatură).

„Am vizitat împreună cu soția mea în vara anului 1962 Bucureștiul.(…)Prima noastră impresie a fost aceea a unui ocean de flori pe drumul de la aeroportul Băneasa până în centrul orașului. A fost cea mai frumoasă plimbare pe care am făcut-o vreodată și Bucureștiul cel mai frumos oraș pe care l-am văzut în ultimii ani. Aceeași desfășurare de flori, de aceea am numit Bucureștiul “orașul florilor”. Hotelul în care am fost găzduiți, hotel Athenee Palace, unul din cele mai bune hoteluri din lume este renumit pentru bucătăria sa și pentru serviciul prompt și curtenitor față de străinii care vizitează România.”(Lord Boyd Orr – Premiul Nobel pentru pace).

„Ceea ce mi-a plăcut în primul rând în România este lumina. Lumina crepusculului care face din câmpul de porumb o mare de aur. Lumina noilor construcțîi de la Mamaia care exprimă bucuria de a trăi pe care o găsești și pe fețele românilor. Aceeași lumina am văzut în tablourile lui Andreescu, Luchian, Petrașcu și Ciucurencu, pânze și pictori din păcate necunoscuți în Anglia.”(Graham Green, scriitor, dramaturg, eseist).

„Mulți francezi au fost vreme îndelungată uimiți constatând că în extremul orient al Europei, dacii și-au putut menține cultura și credința de-a lungul unor secole întregi de invazii. Un nou subiect de uimire și admirație este constatarea dezvoltării artei, culturii și literaturii lor, care astăzi se situează în primele rânduri ale culturii europene.”(Pierre de Boisdeffre, istoric, diplomat).

„Este plăcut să vezi că toate librăriile sunt pline de lume. Eu știu din propria experiență că olandezii sunt un popor căruia îi place să citească, dar în România setea de cultură este imensă.”(Adrianus Van Der Veen, scriitor).

„Avântul uimitor al României, bazat înainte de toate pe sclipitoarea inteligență a poporului sau, constituie în inima Europei, un factor important pentru reglementarea problemelor litigioase, reglementare care va duce în sfârșit la un “modus vivendi” al înțelegerii Est-vest.”( Genevieve Tarbouis, jurnalist).

Sursa: Revista Secolul 20 ediția 1967.

Categorii:
Fără categorie

Comentarii

  • si eu care credeam ca sunt nostalgica desi la data postarilor nu eram nascuta….totul devine din ce in ce mai trist…

    dani 14 februarie 2018 10:32 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title