„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Viata intre paranteze

de

lifeMa numar printre cei multi care spun ca nu au facut in viata ceea ce le-ar fi placut. Sau, ceea ce cred ca le-ar fi placut. Ori, ceea ce ar fi vrut dar nu au putut. In fine,indiferent cum m-as juca cu aranjarea cuvintelor in fraza, esenta este aceeasi. Ma refer la job-uri si hoby-uri nu la iubiri si tradari. Vreau sa masor distanta dintre a vrea si a putea. Uneori este atat de mare incat unii renunta sa o mai strabata. Se pierd pe drum, lasandu-si speranta pe undeva uitata. Altii, mai norocosi dau nas in nas in viata, tocmai cu dorinta abandonata. Si, pot sa cugete si sa discearna, la ceas de maxima sinceritate daca a meritat sa se retraga.

Stiam de foarte tanara ca vreau sa fac cercetare in domeniul lingvisticii. Ma vedeam profesand  la Academie.Un deja vu. Iar mai tarziu sa conduc un Centru Cultural implantat in vreo mare capitala. Eram atat de sigura pe mine. Si, de mine. Dar…

Nu a fost sa fie. A trebuit sa-mi pun visele in cui. Sa ma rotesc 360 grade pe calcaie si sa-nvat ceea ce de la bun inceput am stiut, ca nu este de mine. S-adun, sa scad, in lung si-n lat pe coli imense de hartie. Tot ce am retinut din  primul an de studentie era ca vom iesi ceva de  genul unui gospodar in cadrul unei intreprinderi. Si ca era aproape sigur ca vom ramane dupa terminare in orasul natal, pentru ca fiecare intreprindere are posturi de asa zisi gospodari. Asta da cucerire!

Imi era absolut totuna, pentru ca sufeream.Cand treceam pe linga Filologie,va jur, plangeam!

A fost rau?! A fost bine?! Am inghitit profesia ca pe o mancare care nu-ti place dar care contine exact ceea ce trebuie pentru a-ti da energie. Nu m-am format, m-am deformat. De ortostatism prelungit.

Paradoxal, am reusit bine, dupa totala lipsa de entuziasm cu care am plecat la cei 19 ani.

Mintea mi s-a mai organizat. Regretul dupa visul abandonat, mai dainuie si azi. In cazul meu stiu sigur, primul impuls este cel adevarat.

Ma-ntreb cand a fost viata mea intre paranteze cand am facut ce nu am vrut sau cand nu am facut ce-am vrut?!

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • O intrebare atat de spinoasa…e vorba de alegere sau destin? Incerc inca sa deslusesc ce vreau sa fac, sau poate instinctul mi-a vorbit demult si nu vreau sa il ascult pentru ca deja e prea greu, sunt angajata in alta directie, etc etc…
    Din fericire, talentele tale si aplecarea catre domeniul filologiei vibreaza in spatiul asta si noi cititoarele tale ne bucuram de el..

    Olga D 11 noiembrie 2011 18:31 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title