„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

September first, september fest

de

struguriDin cele 365 de zile ale unui an, doar una singura legitimeaza intrarea noastra in aceasta viata. Este o data in  calendarul fiecaruia, marcata, cand mai urcam  o treapta, mai traversam inca o etapa.

O vrem speciala sau  doar superficiala. O vrem/n-o vrem, trecerea timpului  ne arata ca ceasul biologic nu iarta.

Ma incearca o  voioasa curiozitate,  sa iscodesc printre destinele acelora care s-au nascut, in aceeasi zi cu mine. Aceeasi zi, poate alt an, cu siguranta alt destin. Si totusi, ce avem in comun?

Astrele nu s-au aliniat  aleator, pentru a da salutul lor celor veniti pe lume, la aceeasi data. Iar astrologii pot sa ne invete, interferentele celor care au un numitor comun.

Asadar, am spus  buna dimineata vietii, in zorii primei zile din septembrie. In acel an coincidea si cu inceperea anului scolar. O imbinare predestinata, deoarece scoala, avea mult sa-mi placa.

September first, september fest.

Vara se retrage agale, cu fiecare minut pe care noaptea-l fura zilei. Roadele toamnei ne imbie, cu aroma mustului si verdele vitei de vie.

Festin de  suflet  cu acorduri autumnale, la cumpana dintre sezoane.floarea soarelui

***

” Try to remember”  si un duo in armonie:

Hary Belafonte

Try to remember the kind of September
When life was slow and oh
so mellow.
Try to remember the kind of September
When grass was green and grain was yellow.
Try to remember the kind of September
When you were a tender and callow fellow.
Try to remember and if you remember
then follow
follow.

Nana Mouskouri

Seule dans ma chambre
Au cœur de septembre
Entre la pluie
Et l’hirondelle
Seule dans ma chambre
Au cœur de septembre
Quand vient la nuit
Je me rappelle
Seule dans ma chambre
Nous vivions ensemble
D’un cœur nouveau
Des amours nouvelles
Seule dans ma chambre
La vie était tendre

Et belle, belle, belle…

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • La multi ani!

    adrianagianinna 1 septembrie 2011 8:54 Răspunde
  • Lacramioara, LA MULTI ANI!
    Te-as fi intrebat ce varsta ai, dar nu se face cu o doamna; voiam sa stiu, pentru ca simt ca avem cam aceeasi varsta…

    camellia 1 septembrie 2011 13:28 Răspunde
  • La Multi Ani, draga Lacramioara!

    Iti doresc sa te bucuri mai mult, sa razi mai mult, sa iubesti mai mult… Te imbratisez!

    Luna septembrie ti se potriveste foarte bine, nuantele aramii aduc mult cu nostalgia care se simte uneori in ceea ce scrii.

    Flavia 1 septembrie 2011 13:54 Răspunde
  • La multi ani ! Tot binele din lume sa se reverse asupra ta si a celor dragi !

    Lili 1 septembrie 2011 16:57 Răspunde
  • adrianagianina, camellia, Flavia, Lili va imbratisez pe toate, ca pe un buchet si va multumesc.
    Ma bucur ca ati citit pagina mea, pe care mi-am facut-o cadou. Mi-am garnisit-o cu imagini de sezon si mi-am asezat niste ganduri si versuri nostalgice.

    camellia, cifra este 50+ si cred ca te-am intrecut. Intuiesc ca tu ai -10. (smile ????)

    lacramioara 1 septembrie 2011 20:18 Răspunde
  • Lacramioara, eu nu ma feresc, am 45 de ani; trec si eu prin mari greutati acum, sper sa le trec cu bine…
    Melodiile despre care scrii aici ma topesc pur si simplu…
    Stiu ca e greu, dar te-as ruga sa scrii si texte mai vesele; am inteles ca ai copii buni si mi-ar placea sa citesc despre ei, si sa invat cum sa-mi educ propriii copii.

    camellia 1 septembrie 2011 22:31 Răspunde
  • La multi ani,scumpa si distinsa doamna!
    Am citit si mi-a placut mult textul si astept si altele tot atat de captivante si intersante.. O zi frumoasa de toamna cu miros de tufanele si aroma de must amestecat cu cel de pastrama..e prea devreme??? :P:

    anitanna 2 septembrie 2011 7:59 Răspunde
    • As putea descrie si o chermeza, de ce nu, anitanna ?Se intrevede in toamna asta o iesire la culesul strugurilor, de unde as putea aduce povesti si pe blog. ( smile)

      lacramioara 2 septembrie 2011 18:12 Răspunde
  • Un articol sensibil, si usor melancolic, asa ca prima zi de toamna. E unul din anotimpurile cele mai dragi.

    La multi ani fericiti, si sa te bucuri de toti cei care vin!

    Cezara 2 septembrie 2011 14:11 Răspunde
  • … Zambet pentru tine, Cezara.

    lacramioara 2 septembrie 2011 18:13 Răspunde
  • Camellia, dar am si posturi optimiste. Mi-am propus sa nu mai plictisesc cu tristetile. Desi statistic vorbind, acestea au cea mai mare ” audienta”.

    lacramioara 2 septembrie 2011 18:18 Răspunde
  • Bucuriile sint simple , insenineaza si sint acceptate de regula in forma in care sosesc .
    Tristetile sint complexe , dor si se cer descifrate pentru ca sint greu de acceptat .

    Cred ca acesta este motivul discutiilor mai lungi pe tema pierderilor si a altor suferinte .
    Si mai cred ca , indiferent de pozitia pe care se afla in raport cu tristetea ,un efect important al acestor postari si comentarii pentru participanti este ca ii face sa pretuiasca mai mult ceea ce au ,ceea ce ii face fericiti .

    In concluzie , avem nevoie sa stim despre lucruri optimiste , dar si despre tristeti pentru a invata impreuna ca trebuie sa privim pe cit posibil spre bucurii .

    Lili 3 septembrie 2011 9:15 Răspunde
    • Lili, ca de obicei ai punctat logic, clar si concis. Bucuriile versus tristetile inclina balanta inspre acestea din urma.
      Am constatat ca atunci cand descrii o bucurie simpla, fireasca, cineva sare sa ti-o umbreasca. Poate nu cu rea intentie, poate pur si simplu dintr-un sentiment launtric de adanca frustrare, care sub protectia anonimatului refuleaza pe blog. Si apoi iese ceea ce iese. Am vazut ce furtuna a declasant acel post a lui Alice cu masina decapotabila.
      ***
      Si oarecum fara legatura cu comentariul tau adaug aici, ca in familia mea se contureaza un tanar cuplu in devenire si in care ambii parteneri au exact aceeasi data de nastere, zi, luna an. Sunt rezervata in bucuria mea, ma tem de simboluri, imi da fiori hazardul, pun sub semnul maximei prudente coincidenta… Ce crezi Lili?
      Poate ne citeste si Treia!? …

      lacramioara 3 septembrie 2011 10:29 Răspunde
  • Sint de acord ca , in interiorul anumitor cititori care se raporteaza la bucuria nevinovata (sau chiar suferinta) a celorlalti se pot produce uneori comparatii nedorite , dar asta se intimpla datorita modului lor de perceptie si nu a autorului postarii de pe blog .

    Lacramioara ,realitatea arata ca omul nu reuseste sa descifreze cauzele si efectele anumitor intimplari printre care si coincidentele … si daca nu ar fi asa ,cu siguranta ca pina acum ar fi fost descoperita o reteta a fericirii , probata de practica vietii (care sa includa o lista de acceptari si una de evitari ) .
    Eu cred ca temerea ta provine din asocierea (in constient sau in inconstient )pe care o faci intre situatia ta ca sotie care a pierdut partenerul si situatia similara pe care ar putea avea-o fiica ta ; aceasta asociere isi are radacinile in alta asociere (pe care o stii sau trebuie s-o afli ,ca sa o anulezi ) legata strict de cazul tau si anumite elemente , intre care ai stabilit ,indurerata fiind ,false corelari .
    Legat tot de intrebarea ta , este bine sa te rogi pentru toti si pentru alegerea tinarului cuplu ,sa le dai celor doi sfaturi bune , sa-i asiguri ca le esti alaturi si ca le respecti hotaririle ,dar neaparat sa-i lasi pe ei sa ia decizia finala , prin prisma mintii si a sufletului lor …

    Lili 4 septembrie 2011 16:19 Răspunde
  • Lili, tin cont de tot. Sunt receptiva la sfaturi. Te citesc cu interes in continuare.

    lacramioara 5 septembrie 2011 12:49 Răspunde
  • Stimata doamna,
    V-am descoperit absolut intamplator si marturisesc ca ,lecturandu-va micul,dar emotionantul mesaj am simtit -dupa atatia ani…am o varsta..peste 50 de ani-un altfel de asternere al..toamnei…desi credeam ca stiu cate ceva….despre tot si toate..Sunteti o prezenta absolut incantatoare ,mai sentimentala decat o adolescenta,mai profunda si mai emotionanta decat o jurnalista;probabil,educatia,varsta,experienta de viata si nu in ultimul rand caracterul -o constructie ..cam rara in Romania de azi,unde conteaza in primul rand gradul de siliconare ,o trasatura a culturii maneliste post decembriste,instaurata cu mult singe si ..tam,tam politic-acest amestec va confera savoarea unei prezente absolut speciale modul de exprimare rafinat ,specialul gandului depasesc cu mult imaginea unei fotografii altfelimaginea unei oglinzi la fel de placute!mai mult pareti a nu avea prea multe in comun cu aceste vremuri urate,versatile,ipocrite,sunteti asa cum scrieti…nici macar nu va pot copia…educatia si rafinamentul vin odata cu..eperienta de viata desi dupa dum scrieti ..sunteti cu mult ,mult mai tanara!din pacate nu v-am descoperit in librarii,unde am gasit pe langa foarte multe titluri si scrieri de valoare multa maculatura ca si vanzatoare care se pare ca nu au trecut nici macar de gimnaziu-or fi bune la ceva masurile ..portocalii..desi cam extreme-;sunteti cu adevarat cum scrieti:UN FESTIN DE SUFLET…CU FIECARE MINUT PE CARE NOAPTEA-L FURA ZILEI….sincere felicitari si succes pe mai departe!Cu admiratie si stima Precup Florin.

    precup florin 8 septembrie 2011 13:24 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title