Evenimentele politice s-au precipitat in ultimele doua saptamani, astfel incat acest articol publicat imediat dupa incheierea intalnirii la varf , din capitala europeana, este depasit. Dintr-o eroare a fost sters. Insist sa ramana publicat, din motive care tin de interesul meu crescut fata de o anume zona a politicului.
Europa a trait noaptea cea mai lunga a anului, in saptamana care s-a incheiat. Miercuri ar fi trebuit sa se incheie summit-ul de la Bruxelles. Negocierile intre reprezentatii bancilor si presedintii/ prim -ministrii tarilor U.E.s-au prelungit pana in zorii zilei de joi. Franta si Germania si-au dat mana intr-un gest inevitabil.Dupa secole de ranchiuni politice cele doua autoritati au fost nevoite sa incheie un acord, menit sa salveze zona euro. Cum s-au desfasurat ostilitatile la masa negocierilor, ramne o necunoscuta, pentru oamenii de rand. Cel de al treilea razboi mondial va fi unul financiar sau nu va fi deloc?!
Nicolas Sarkozy a prezentat un raport in fata natiunii sale. Raspunzand intrebarilor a doi jurnalisti de elita, presedintele Frantei a ocolit cu diplomatie raspunsurile menite sa limpezeasca calea care ar fi de urmat in viitor. Gestul sau vadit umilitor in ochii francezilor de a incheia alianta cu Germania, a fost o conditie sine qua non,in scopul salvarii Greciei. Stergerea a jumatate din datoria acestei tari, nu rezolva criza datoriei grecesti si nu impiedica izbucnirea de focare conflictuale in alte tari aflate pe aceeasi lista neagra cu Grecia.
Francezii, prin moderatorii prezenti la Elysée, si-au mai manifestat dezamagirea fata de presedintele lor, cand acesta a luat in calcul ca pe o solutie salvatoare interesul Chinei de a injecta capital propriu in zona euro. Sarkozy a prezentat stirea cu vadita seninatate luand-o ca pe o victorie personala. Participarea tarilor emergente, cu precadere a Chinei la stoparea crizei euro ar fi o strategie de succes, in opinia leaderului francez.
Interviul sau indelung asteptat a fost praf aruncat in ochii concetatenilor, carora le-a sugerat totusi, ca anul 2012 ( an electoral si pentru Franta) va fi un an al rigorii, un an in care se cere mai multa munca pe bani mai putini.
Ce va aduce Europei in viitorul apropiat aceasta Mare dragoste, franco-germana parafata in noaptea cea mai lunga a acestei saptamani?
Cine se va auzi cantand mai puternic in gradina euro, cocosul galez sau gainusa germana?
Sa speram, ca din amestecul de vin rosu de Bordeaux si berea Beck`s nu va rezulta un cocktail Molotov( avand in vedere originea est- germana a doamnei cancelar)! 