La început a fost cuvântul.
În urmă cu zece ani în luna iunie te-am descoperit într-un duplex literar pe care la început l-am răsfoit, după care nu l-am lăsat din mână până când l-am terminat de citit. Alice Năstase & Aurora Liiceanu. Stiluri total diferite care ținteau segmentul de cititoare cu inimi frânte dar nu și infrânte. Am căutat apoi pe Google recunosc, numele tău și astfel am ajuns la coffeechat care mi-a devenit prieten de nedespărțit. Seară de seară așteptam postarea ta de a doua zi, să o citesc la cald și să adaug un cuvânt de mulțumire, ca tu să știi că exist. Era o formă primară a ceea ce avea să devină Like-ul de pe FB. Fiecare articol era însoțit de câte o imagine frumoasă, perfect armonizată frazelor tale scrise cu talent. Aveam să aflăm mai târziu că în spatele acestui subtil accesoriu se afla ochiul de artist, al celui care urma să devină soțul tău și tăticul bebelușului pe care îl așteptai. Ne-ai surprins într-o dimineață de decembrie, aproape de Crăciun cu poze proaspete și cu cuvinte de mulțumire adresate doctoriței cu care ai născut. În felul acesta am devenit o mică comunitate de cititoare anonime fără chip/poze, doar niște nickename, pe care le-ai primit în casa ta, în familia ta, în lumea ta și le-ai numit măgulitor zeițe. Apoi a urmat turneul prin țară cu cartea proaspătă, spre lansare în librăriile Humanitas, avându-i alături pe Paul și pe Iza Buciuta, aceasta în stadiul de pupă dormind în scoică. Tot atunci ai ales dintre zeițe pe cea care ți-a devenit nașă la nunta care a urmat la Timișoara. Erai în căutarea unui cuplu ales dintre cititoare, care să va fie model de stabilitate, seriozitate, un cuplu rămas neclinit odată cu trecerea peste obstacolele vieții. Felicitări, doamna Luminița Mezin!
La Humanitas venind la eveniment, mă gândeam să stau deoparte, să nu mă prea înfig. Te-am auzit însă, întrebând de numele meu de pe coffeechat și atunci am îndrăznit. Primul lucru pe care mi l-ai spus a fost, Îmi era teamă că nu exiști! Tot acolo era prezentă Cristina Hisu, un chip angelic, cu bucle aurii îmbrăcată în alb și cu un superb buchet de flori. Parcă descinse din Olimp. Au foste și alte momente când ne-am întâlnit, de unul îmi aduc aminte pentru că s-a finalizat cu un premiu pentru mine.Un trofeu pentru o strădanie de a mea, nu la scris ci la gătit. Prăjitura cea mai gustată, cea mai admirată, cea mai cea … Aceea a fost întâlnirea la care am cunoscut-o pe Simona Catrina. Am discutat pentru prima și ultima oară. Dooor de ea! Tot atunci, undeva, după o cortina de catifea ferită de vacarm și fum, Iza visa și creștea. Copil plecat la muncă alături de părinți, de timpuriu. Alice, am călătorit cu tine în America! Ne-ai împărtășit bucuria tristeții alături de admirabilul Peter Gabriel cel care “ m-a ales pe mine” după cum scriai copleșită de emoție. Și tot în America, ne-ai făcut părtașe întâlnirii cu doamna Nina Cassian pe care nu ai vrut sub nici o formă să o lași uitării. A ieșit o carte și mai recent un film minunat, din ultimii săi ani de viață.
Apoi a venit era FB și mica comunitate coffeechat a trebuit închisă. Lumea evoluează. Zeițele s-au retras în Olimp și încetul cu încetul ne-am regăsit și ne-am dat mâna virtual în jurul tău Alice, ca Friends/FB! Marea Dragoste, blogul au fost o adevărată provocare. Am apărut cu poze și numele noastre adevărate.
Alice, să ai parte de cât mai multe proiecte frumoase, alături de familia ta! Sunteți harnici,talentați,frumoși! La mulți ani, Alice prietena mea! Păstrăm o complicitate de la distanță și asta este minunat!
