La mulți ani!

A trecut anul ca o săgeată. Dacă și anul viitor și următorul și cei ce vor mai fi vor zbura la fel, mă tem că va trebui să dau seama Cuiva pentru faptul că nu am lăsat nimic important în urma mea. O casă, un copac, o semnătură pe un act extrem de important. La fiecare început de an îmi vin în minte gânduri generoase cum ar fi să vizitez Locurile Sfinte, să fac voluntariat, să aprofundez studiul istoriei religiilor, să-mi depășesc condiția fizică, să tricotez șosete de lână cu cinci ace, să bricolez ceva, cât de mic prin casă, adică să-mi exersez îndemânarea lăsată între paranteze, în urmă cu foarte mulți ani. În prima zi din an inspir adânc aerul proaspăt și odată cu el o doză însemnată de optimism. Anul acesta îmi propun să las obiceiul de a mai despica firul în șapte, să acționez cum îmi dictează primul gând, să nu mă mai enervez în trafic, să-i ignor pe cei care îmi creează disconfort, să nu mă mai atașez de oameni și animale care mă descumpănesc odată cu plecarea lor nejustificată, să nu mă preocupe părerea altora despre mine (la asta lucrez mai demult și mi-a reușit în parte). Nu în ultimul rând declar motto-ul meu permanent pentru viitor, pe cel inspirat din învățătura divina „Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu” (Mt. 5, 37).
Am tonusul potrivit pentru a intra în forță în Noul An, cu pasul apăsat, coloana dreapta (la propriu și la figurat) și cu un proiect extrem de delicat, care se coace de ceva timp și pe care în vară doresc să-l finalizez.

Vă mulțumesc și vă urez, din toată inima, La mulți ani!