La summit-ul de la Bruxelles care se desfasoara zilele acestea, am remarcat prezenta unui proaspat prim ministru. Helle Thorning-Schmidt, este prima femeie aleasa la sefia guvernului danez. O doamna inalta, zvelta, frumoasa si foarte chic. La cei 44 de ani ai sai, aceasta prezenta
aristocrata, conduce Partidul Social Democrat din 2005. Inclinarea sa spre un lux nedisimulat a creat reticente in randul alegatorilor, supranumind-o Gucci-Helle. Tinta sa politica este aceea a unui leader al clasei muncitoare daneze. Contrastul dintre aspectul sau top si cerintele poporului se pare ca au fost in final depasite, gratie calitatilor doamnei Helle Thorning Schmidt .
A ajuns in varful formatiunii politice care a propulsat-o in cea mai inalta functie din stat, dupa cinci ani de activitate in Parlamentul European. A scos partidul din haos ” pansandu-i ranile ” prin autoritate , multa munca, putere de convingere, spirit de echipa. A promis masuri mai umane, comparativ cu contracandidatul sau privind, imigrarea, reducerea presiunii fiscale, pastrarea sistemului generos de pensii pe care vechiul guvern dorea sa-l modifice.
Dar, ca si in cazul oricarui politician, planeaza si asupra ei suspiciuni vizand obtinerea impreuna cu sotul ei, de facilitati fiscale personale, excesive. Succesul obtinut luna trecuta in alegeri si simpatia de care se bucura din partea reginei Danemarcei, se pare ca au facut sa fie uitate suspiciunile de presupusa frauda.
Este nascuta sub o Zodie norocoasa si anume Sagetator, este licentiata in stiinte politice, provenind dintr-o familie de economisti.
O femeie frumoasa, in fruntea unei tari frumoase, despre care nu prea auzim lucruri neobisnuite.
Pas de nouvelles, bonnes nouvelles!
Ca intotdeauna, scrii superb. Aceasta doamna pe care ne-ai descris-o ar putea fi un exemplu „pe tocuri” si cu stil , un exemplu despre forma ce are si continut, spre deosebire de „personalitatile” noastre cocotate pe tocuri inalte , dar cu viziuni joase… Sa stii ca m-a impresionat foare mult si articolul despre doamna DSK. Te imbratisez si astept articolele urmatoare.
Nu pot decat sa ma bucur Andreea draga, ca am reusit sa-ti atrag interesul. Imi place sa caut si sa aduc aici, in coltisorul meu de Tango, relatari despre persoane/personalitati, locuri, care mi-au atras atentia. Imi fac in primul rand mie o bucurie. Daca mai sunt si altii care se opresc o clipa, inseamna ca nu este timp pierdut. Multumesc
Lacramioara ,este frumos si interesant ca ne dai sansa sa cunoastem femei importante care apartin altor meleaguri ,dar si altei lumi .
Avind siguranta ca despre cele ce urmeaza s-a scris pe blogurile de aici mai bine , eu am sintetizat foarte pe scurt tema anterior propusa de tine , intr-o forma personala :
Perceptiile despre sexul opus se formeaza in familia primara : mama este primul model feminin pentru baiat , iar tatal primul model masculin pentru fata .
Pornind de la acest model privit ca sablon ,inconstientul copilului creaza imaginea -tipar a perechii de sex opus , care isi va spune cuvintul ori de cite ori viitorul adolescent ,respectiv adult va cauta parteneri pentru relatii .
Daca nu agreaza parintele de sex opus sau daca este sufocat de el cu afectiune ,cu dominare , copilul isi formeaza in minte imaginea-tipar a unei persoane complet diferite de parintele respectiv ; dar chiar si asa ,aceasta reprezinta tot un model sablon .
Gasirea partenerului dupa sabloane conduce la aparitia luptei constientului care doreste o relatie normala ,cu inconstientul care alege mereu gresit ,urmata de esecuri sentimentale.
Solutia iesirii din cercul vicios este constientizarea repetarii deceptiilor , istoricul si analiza partenerilor si a relatiilor , autocunoasterea cu scop de stabilire a tipului de partener cu adevarat compatibil .
Interesant studiul prezentat de tine, Lili. Modelul-sablon pe care-l percepe inconstient copilul, determina cautarea/gasirea partenerului de viata. Pare a fi o metamorfozare a iubirii parentale, o proiectie a acesteia asupra iubirii adulte. Nici nu stiu ce sa mai spun, in societatea noastra atat de dramatic materialista, parca nu mai e loc de ratiune ci doar de presiune. Suntem presati de timp, bani si interese. Frumos comentariu. Elaborat.
Vom mai relua aspectul „iesirii din cercul vicios” . Multumesc mult .
Lacramioara, imi face placere sa mai citesc un articol-portret al unei personalitati din lumea politica. Gucci-Helle pare o persoana interesanta, frumoasa si inteligenta deopotriva si nu e putin lucru că a ajuns la şefia guvernului danez. Banuiesc ca politicienii lor sunt promovati intr-adevar pe baza unor reale caltati…
Iti doresc spor la scris in continuare!
Cezara, imi place si mie sa cred ca mai exista tari/locuri, unde se ia in considerare calitatea resursei umane.
Iti doresc multa inspiratie, pe blog si pe toate acele spatii in care-ti manifesti talentul.
Si eu multumesc , Lacramioara .
Da , pe de o parte adultii sint presati din toate partile si pe de alta trebuie sa ia hotariri corecte ,cu posibilitate minima de esec .
De aceea ,in materie de relatii , dar si in alte domenii , s-a demonstrat ca este folositor ca radacinile unei baze rationale sanatoase sa porneasca din copilarie iar pe parcurs sa se dezvolte, pentru a influenta cit mai benefic alegerea facuta .
Lacramioara, unde a disparut articolul „Viata intre paranteze”? 🙁
Flavia, incerc spre seara sa repun articolul. Nu stiu exact ce s-a intamplat. Am mai primit intrebari si pe mail. Asa, am aflat si eu ca nu mai este. Merci