Se spune ca mostenim, ba pe mama, ba pe tata, pe vreun bunic sau strabunic. La obiceiuri, gesturi sau talente.Tendinta este sa -i vorbim numai de bine pe cei ce nu mai sunt dar ale caror semne ne curg prin vine.
Uluitor cum se transmite, muzicalitatea unei sensibile corzi vocale poate nu chiar la prima dar cu siguranta la a doua generatie! Sau mintea luminata a unui stramos nestiutor de carte, care se proiecteaza in eminenta cenusie a unuia din geniile contemporane. Totul este sa cautam in ramurile arborelui nostru genealogic. Din pacate, nu prea ne cunoastem stramosii.
Sunt tari din cele mai stabile unde servicii specializate sau persoane pasionate, se angajeaza la a cerceta prin arhive, a scoate poze ingalbenite pentru a ajuta la reconstiuirea unei familii din cele mai obisnuite. Trebuie sa fie spectaculos, sa afli de la cine ai forma fetei, linia barbiei ori profunzimea privirii.
Familiile regale sunt privilegiate din acest punct de vedere. Ma gandesc ca oricine ar fi bine sa-si poata cereceta cum se cuvine, sorgintea ramurilor din care provine.
Vin sarbatorile sfinte, inainte de orice pregatire se cuvine sa ne plecam spre tainele ce le purtam cu sine. „Ne curatim” se spune, sufleteste prin mai multe feluri de abstinente.
Ne povestim sub patrafirul preotului care spovedeste, sirul evenimentelor noastre terestre. Ma gandesc cateodata, daca aceia care-mi sunt rubedenii din secole indepartate, vor fi impartasit aceleasi feluri de pacate?
Imi marturisesc ignoranta in studii de teologie. Urmez traditia cat se poate de bine. Si CRED…cu toata fiinta mea. Dar nu ma pot abtine la doar „a crede si nu cerceta”.
O fapta rea, nu se poate anihila. Un rau facut nu se mai sterge. Efectul sau se poate reporta. Poate si de aceea se mai spune „oare ale cui pacate se ispasesc prin mine?”
Pentru ca este Saptamana Mare in care se face mai mult ca si oricand referire la pacatul stramosesc, imi vine in minte o intrebare.
Oare ni se transmit prin ADN, pacatele celor din familie, pe care le preluam le dezvoltam si apoi le perpetuam?
Mama mea avea o vorba: Pacatele savarsite intr-o viata, se transmit pana la al 7-lea neam. Adica, daca in viata asta am gresit, inseamna ca alte generatii de dupa mine vor plati pentru pacatele mele. Iar eu platesc acum pentru pacatele celor 7 generatii de dinaintea mea. Mai aducea vorba si despre patimi. Spunea ca daca un partinte are o „patima”, o va pereptua si copilul – si se referea la patima mandriei, a alcoolului, a avaritiei.
Eu nu stiu ce sa cred. Cred mai degraba in faptul ca atunci cand ne nastem avem sanse egale si ce facem cu viata noastra este problema noastra, nu a strabunicilor 🙂 . Cred intr-un liber arbitru, si in faptul ca fiecare om poate sa discearna raul de bine. Nu cred ca mostenim prin ADN sau prin alte cai pacatele parintilor, poate doar le resimtim, fiindca ne afecteaza, in rest suntem oameni rationali.
Cu drag,
Flavia
Ne putem pune intrebari, putem cauta raspunsuri in literatura. Misterele raman totusi mistere pentru mintea noastra omeneasca. Eu scriu un general, lucruri de care m-am lovit si asupra carora m-am oprit o clipa din goana vietii. Mie, asa mi s-a parut ca s-a intamplat in familia mea. S-au repetat unele greseli. Parca a fost un joc al intamplarii. Un deja vu, cu alte personaje, in alte timpuri. Esenta geselii( pacatului) a fost insa, aceeasi.
Sarbatori Fericite, draga Flavia!
Acest subiect se dezbate mult in literatura de specialitate si se incearca explicatii, solutii….
Am ajuns la concluzia ca e adevarat tot ce se spune: purtam in noi multe din greselile parintilor si probabil ca le transmitem si urmatoarelor generatii….Existenta noastra pe pamint ne da sansa sa corectam si sa schimbam unele din ele si in esecurile pe care le avem ar trebui sa cautam raspunsul la faptul ca nu am gasit inca calea ce sa ne poata duce la gasirea adevarului….E oare menirea noastra pe pamint sa gasim rezolvarea unor probleme existente din trecutul familiei care n-au putut sa fie solutionate inca??! Poate. Sau poate ar trebui sa ne cautam adevarata menire si destin, ar trebui sa avem taria sa credem in ce putem sa devenim, daca am avea curajul sa ne exprimam complect, cu credinta ca exprimind adevarata si complexa noastra personalitate putem sa contribuim la o viata mai buna si mai frumoasa pt toti din jurul nostru.
In momentul in care facem un lucru nelegiuit ,energiile la care ne conectam sunt de ordin negativ.Aceste energii negative ,produc in organism transformari la nivel de molecula .Aceste transformari produse,nu se sterg din memoria de la nivel celular ,si sunt transmise generatiilor urmatoare.Asa pacatul (lucrul rau facut de noi )se transmite prin ADN.Prin reechilibrarea organismului cu rugaciunii,post,spovedanie,indreptare,se pot repara structurile moleculare.Daca nu,tragem pt inaintasii noștri,si cei care vin dupa noi,pt noi.Ideea e sa Facem cât mai mult bine,tine de noi la ce nivel de energie ne conectam .