„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Tu crezi c-a fost iubire adevarata?

de

De ce prima dragoste nu se uita niciodata? Sau, este acesta un cliseu pe care il preluam si ni-l asumam? Prin ce se deosebeste prima dragoste, de ultima? Mai avem timp sa meditam asupra existentei ultimei, asa dupa cum am facut-o cu cea dintai ? Prima iubire a fost platonica? A fost mai mult decat platonica, dar fara a se ajunge la contopire? Te poti intoarce la prima iubire pentru a o finaliza, dupa niste ani buni traiti in alta/ alte iubiri? Cum ai retrai-o? Te-ai regasi in indragostitul de odinioara? Dar pe obiectul iubirii tale dintai, cum l-ai privi? Cu ochi nostalgici sau cu  ochi critici?

De ce oamenii seamana atat de mult intre ei, cand isi evoca  prima iubire? De ce nu avem doar o singura iubire? Prima si ultima.

 

A fost prima iubire adevarata sau doar o simpla inchipuire? Ori nebunie?…

Eu, ma regasesc in versurile lui Minulescu. Prima mea iubire ?! O iubire foarte nevinovata, in care eu m-am perpelit atat de mult, incat mi-am ratat admiterea la facultate. Pentru El a fost doar o iubire de o vara, dupa cum am aflat mult mai tarziu.

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie…
Dar ce anume- fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata…

A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe – calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston
Norfolk
Si New York
Un antec trist, ce-l canta –ades pescarii

Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’data un poet din Nord
Pe marginile albului fiord
Cersea iubirea blondelor cochete…

A fost un vis,
Un vers,
O melodie
Ce n-am cantat-o, poatr, niciodata…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .                                       .
Tu crezi c-a fost iubire –adevarata ?…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie !

 

 

 

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Eu mi-am reintalnit prima iubire, m-am regasit in indragostita de altadata, l-am privit cu ochi nostalgici dar mai apoi l-am privit cu ochi critici. Si am inteles ca e usor sa alunecam din nou intr-o inchipuire dar nimic nu va putea aduce inapoi indragostirea aceea, fetita care eram atunci, inocenta care nu poate fi recuperata. In cazul meu nu ne-am fi potrivit aici, in viata reala a adultilor responsabili, poate si pentru ca eu iubesc pe altul azi si nu mai e loc de el, cel care a fost candva singurul care imi umplea sufletul.
    Si totusi, uneori, in zilele mai triste, imi doresc sa pot vorbi cu el, atat. Dar nu o fac pentru ca nu poate fi doar vorba intre noi si pentru ca nici mai mult de atat nu se mai poate intampla acum. Ramane doar o amintire frumoasa a iubirii care mi-a modelat sufletul si trupul pentru dragoste.

    Ioana 16 februarie 2012 10:27 Răspunde
    • Ioana, atentie mare, daca exista acel sambure mic de dorinta de a-i vorbi, inseamna ca subconstientul nu a uitat inca! De altfel am dedus ca esti si foarte tanara mamica, (a doua fetite) ceea ce inseamna ca acea indragosteala nu este prea departe. Gandul nu-ti da pace. Dupa cum spui, in viata adultilor responsabil nu ar fi mers. De aceea ti s-a dat sansa la o noua iubire. Una implinita si cat se poate de reala.

      lacramioara 17 februarie 2012 20:05 Răspunde
  • Oamenii evolueaza in mod diferit si nu stiu daca s-ar putea continua povesti cu iz de levantica.Oamenii se schimba oricum, iar ceea ce parea la un moment dat sa insemne totul , poate avea mult prea multe sensuri in prezent.
    Sunt insa acele sertare unde punem amintiri dragi , unde revenim uneori apoi trecem, mai puternici mai departe.

    Adriana Gianinna 16 februarie 2012 20:39 Răspunde
    • Prima iubire se intampla undeva la granita dintre adolescenta si tinerete. Poate, trecerea prin starile de iubire-visare-deceptie -suferinta si neuitare, este primul pas spre maturizare. Acele „sertare unde punem amintiri dragi” spre pastrare, Adriana Giannina ne amintesc ca am iubit si in acest fel.

      lacramioara 17 februarie 2012 21:08 Răspunde
  • Se spune intr-adevar ca la majoritatea oamenilor,inima nu se deschide nicicind mai tare iubirii asa cum o face prima data.
    Iar viata confirma ca sub aspectul compatibilitatii cu propria persoana,prima dragoste se numara printre cele mai nepotrivite alegeri posibile ;de obicei,reintilnirile peste ani probeaza acest adevar si intaresc multumirea pentru relatia avuta cu alta persoana;asa mi s-a intimplat si mie.

    Eu l-am privit cu ochii de altadata ,apoi cu ochii prezentului;el m-a vazut numai cu ochii prezentului…privirea sa era intoarsa de prea mult timp de la acele vremuri.
    Nu l-am invinovatit pe el ,pe mine sau pe altcineva;nici atunci si nici acum;au fost doar inimi si minti de copil…

    Lili 17 februarie 2012 14:29 Răspunde
    • Si totusi Lili sunt oameni …hai sa le zicem copti care au indraznit sa caute de-a dreptul si sa si gaseasca cu ajutorul internetului( evident), prima iubire! Si, au trait o experienta noua, completa, matura. Nu stiu daca s-a finalizat prin acte dar stiu ca exista. Eu cred ca femeile tind sa romanteze mai mult decat trebuie prima iubire. Barbatii se implica mai putin si uita mai repede.

      lacramioara 17 februarie 2012 19:50 Răspunde
  • Da,Lacramioara,vorbind de ani,pe buna dreptate se spune ca “dragostea nu are virsta”;iar dovada acestui adevar sint cazurile oamenilor copti amintiti de tine care se indragostesc pentru prima oara ,mai tarziu.
    Granita primei iubiri este situata insa cel mai frecvent,dupa cum spui Adrianei ,undeva intre adolescenta si tinerete.

    Vorbind de perceptiile fata de (prima)iubire la reprezentantii celor doua sexe,femeile tind intr-adevar sa romanteze ;cred ca ar fi interesant de aflat pareri despre motivele acestei realitati…

    Lili 18 februarie 2012 17:01 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title