Cred că fiecare dintre noi vrem să intervenim împotriva scurgerii nemiloase a timpului. Şi eu mi-am promis să nu mai pierd fără folos nici o secundă. Discern în nisipul clepsidrei, cum timpul care mă locuieşte devine tot mai subţire. La o sumară reflecţie am identificat trei cauze responsabile de această nepermisă irosire: rutina, comoditatea şi dezorganizarea. Le iau pe rând.
Rutina. Este rugina minţii creative. Îmi amintesc încă de acele etape ale vieţii supuse acestei uzuri, care a lăsat urme adânci. Acum când în sfârşit nu mai sunt vasală obligaţiilor pecuniare, mă pot servi de timpul meu aşa cum se cuvine. Acord un spaţiu generos Cuvântului scris, citit, tâlcuit şi împărtăşit. Activităţi creative, seminarii utile şi workshop-uri la Universitate îmi bucură fiecare zi în parte, astfel încât niciuna nu seamănă cu cealaltă.
Diversitatea păstrează seninătatea.
Comoditate. De când nu am mai luat micul dejun aşezată la masă, au trecut în jur de vreo treizeci de ani. De ceva vreme însă (aici invoc iarăşi independenţa financiară) îmi încep ziua tacticoasă, cu ceaşca de cafea şi cu tartina la masa din sufragerie. Se poate numi comoditate. Apoi ies la aer şi la mişcare. Aici am un prieten de nădejde, aplicaţia Pedometer Free de pe smartphone care îmi numără paşii (de obicei cam 8.000), îmi scrie distanţa parcursă şi aproximează numărul de calorii consumate. Cokerul merge şi el în ritmul impus de mine.
Dezorganizare. Aceasta duce inevitabi la arderea unor etape. Nu pot vorbi din experienţă deoarece am urmat disciplinat şi la timp toate fazele de viaţă. Nu am sărit nici o treaptă, le-am urcat cu conştiinciozitate pe toate. Pare plictisitor?! Poate. Voi fi atentă să nu mă ard de acum înainte.
***
Pentru timpul care mă locuieşte am încă multe alte proiecte. Dezvălui doar, că vor fi legate de dăruire.
