Sunt prudenta in stabilirea relatiilor de amicitie. Nu ma arunc in lumea altora, cu orice chip. La inceput imi fac tacit simtita prezenta. La o reactie pozitiva, mai fac un pas. Doar atat. Astept. O privire, un cuvant, un SMS, o propunere decenta. Sau poate indecenta, pe care nu o iau in serios. Sunt semne care converg, spre un acelasi scop. A face cunostinta. Un joc, care poate parea desuet. Un joc al intamplarii. O intamplare a carei bataie lunga poate sa imi ajunga la suflet. Sa ma induplece. Sa cred intr-o relatie venita ca o binecuvantare sau ca o incercare. Sunt, oare, prea (ne)increzatoare?!
Prea multa analiza. Prea multa prudenta poate sa si distruga minunea aflata in stare de pupa. Este pacat sa nu o lasi sa creasca, plantuta ivita din samanta. O samanta atat de rara. Grauntelui de prietenie trebuie sa-i dai apa, sa-i lasi lumina. Sa il ajuti sa se iveasca. Pentru ca, dintr-o simpla prietenie poate rodi o mare si foarte frumoasa iubire.
Iubirea care se coace in palma atinsa de prietenie are cele mai mari sanse sa ramana, multa vreme, vie. Sa reziste, mai mult decat iubirea navalnica, cazuta ca un trasnet, iubirea definita ca un coup de foudre. Aceea poate avea stralucirea efemera a stelei cazatoare.
Nici nu stii, cum e mai bine?!
Prudenta, circumspecta, profunda credinta, ingrediente necesare pentru o relatie stabila. O amicitie garnisita cu o subtila complicitate poate converge spre iubirea matura, complexa si completa. Ravnita intalnire intre doua suflete, daruite pentru a se numi pereche.
Prietenia se cultiva. Si, da, are mari sanse sa se transforme in dragoste, atunci cand ingredientele principale nu lipsesc. Sper ca, o noua etapa, benefica si tamaduitoare sa fie o noua fila a ceea ce va sa-nceapa. In fond, orice final aduce cu el noi inceputuri! Succes!
Giannina, sunt adepta pasilor marunti, in toate. Dar, stiu ca nu avem vreme de pierdut si ca putem rata o sansa, analizand prea mult. Eu asa functionez, despic firul in sapte( este si tipic zodiei mele:)).Am invatat(probabil asta vine odata cu varsta) sa nu le port ranchiuna prietenilor care m-au dezamagit dupa zeci de ani, in care am crezut in ei. Si eu dezamagesc,poate fara sa vreau. Cultiv in gradina mea prietenii noi, care le inlocuiesc pe cele vechi, uzate,nemaidorite. Unii dintre prietenii mei vin „din frageda pruncie”, altii din anii tineretii iar altii sunt ultimii veniti. Anul acesta am avut doua evenimente coplesitoare( despre care am scris aici),unul cumplit de dureros, celalat sublim, in care „protagonistele” au fost cele mai iubite femei din viata mea, mama si fiica. La ambele evenimente am avut in jurul meu, vreo 80 de prieteni. Prietenii momentului. Si niciunul nu exista pe pagina mea de FB…Ei sunt reali.
Sensibil mesaj ce cuprinde mult adevar.
Iubirea pe fondul unei prietenii si cunoasteri ce cuprinde apreciere, intelegere, respect, admiratie are cele mai mari sanse sa fie ceva unic.
Cind pierdem ceva bun se face loc de ceva si mai valoros. Sper si meriti sa fi fericita. Vreau sa te vad mereu zimbind.
Daca articolul tau e pornit din dorinta ta de-a analiza teoretic acest subiect si nu din realitate, tot e valoros pt ca acum stiu cum gindesti si simti in situatii de acest gen.
Am trait prietenia transformata in iubire. Acum „testez” in sens invers. Se pare ca functioneaza(avand in vedere durata masurata, deja in ani).Oi fi o norocoasa?!
Tizul meu, imi place blogul tau, cel nou:)
Ai dreptate, prietenii adevarati se numara pe degetele unei maini. Si,niciodata numarul mare al „prietenilor” de pe facebook nu este relevant.