Daca ani la randul mi-a lipsit incredera in mine, acum stiu ca pot avea incredere, doar in mine.
Daca mi-a fost teama de oricine, azi stiu ca pot la randul meu ameninta, chiar foarte bine.
Daca mai mult de jumatate din viata( sper din tot sufletul sa mai traiesc macar o treime), mi-am refulat parerile, de acum inainte mi le voi sustine cu tarie.
Daca pana nu demult mi-era rusine, promit ca nu voi mai rosi pentru nimic in lume si, pentru nimeni.
Daca m-am dat doi pasi inapoi, ca sa te las pe tine, sa treci in fata mea straine(!), de ceva vreme stiu, ca nu voi mai ceda locul nici celui mai in varsta decat mine(metaforic, a nu se interpreta ca nu voi respecta varstnicii).
Daca mi-as fi dat si camasa de pe mine pentru a pastra o prietenie, acum stiu ca doar cu camasa, mi-e cald si bine.
Daca as fi zburat ore in sir, pe vremuri tulburi atat la propriu cat si la figurat, ca sa ajung la tine, azi stiu ca nimeni, dar absolut nimeni, nu merita sa faci mii de kilometrii, pentru a-i fi companie.
Daca am suferit si pentru o prostie, acuma pretuiesc mai mult ca niciodata, seninatatea si echilibrul care salasluiesc in mine.
Daca ma enerva rutina, acum ma complac in tihna robotizarii.
Daca ma paraliza ideea de concurs ori concurenta, am invatat cum sa ma remarc, prin stil, prin simpla prezenta.
Daca am urat contabilitatea, azi pot sa-i omagiez rigoarea, care m-a facut chibzuita, in situatii limita. As fi putut fi falita. Dar! Astazi, sunt financiar implinita.
Desi sufar de miopie, te vad foarte bine, trecatorule, pe acest blog! Si, imi pare bine, cand mesajul meu este decodificat, de tine!
Da, pentru a investi calitate in timpul petrecut cu terti, trebuie ca noi sa fim in primul rand plini de energie. E necesar astfel sa punem mai mult pret pe noi;in fond, atunci cand daruiesti o faci cu bucurie ! Sa-ti fie bine!
@ Adriana Gianinna, faci parte din categoria celor putini, dar constanti care imi decodeaza mesajele exact, asa cum le percep si eu. Numai bine, iti doresc!
@ Sorina, nici chiar asa! Tupeu, tradare,egoism, impostura, ipocrizie,… NU. Eu m-am referit la mai multa incredere in noi, la mai multa indrazneala, la a avea curaj in a ne sustine punctul de vedere, la a nu ne mai ridica pentru a ceda locul imposturii(in sens firgurativ). Toate astea printr-o pozitie ferma dar politicoasa. Sa ne impunem, dar sa o facem cu bunul nostru simt nativ si cu buna crestere de acasa. Adica, sa mai corijam pe ici pe colo, ceea ce am mostenit, cu ceea ce trebuie sa facem pentru a razbi in lumea asta noua si nebuna, pentru care nu am fost educati. Mi-a placut si comentariul tau de la postarea anterioara :).
@ NINI, roseata si cumintenia isi au farmecul lor. Numai ca, de la o vreme le ia locul paloarea si razvratirea. Pentru ca nu mai poti inghiti la infinit. Trebuie sa ripostezi.Cu cat o faci mai tarziu, cu atat vei soca mai mult. In urma cu multi ani puteam inghiti si rabda. Acum nu mai pot si nu mai vreau. Pentru ca la urma urmei, avem dreptul la replica si opinie. Bine ai venit pe blog ! 🙂
Extraordinar! Mi-am vazut propriile ganduri…Si eu imi propun de mult timp aceste lucruri, dar nu am reusit inca. Fac parte din categoria celor care, daca incearca o mica schimbare de atitudine, sunt catalogati ca in poezia lui Arghezi: „s-a facut a dracului”…Se poarta mult egoismul, grija exagerata pentru propria persoana, frica de orice mic efort psihic sau fizic…Dar cum o fi mai bine? Sa devii ca cei a caror atitudine nu-ti place sau sa ramai asa cum esti de fapt si sa te resemnezi cu neputinta de a nu reusi sa ripostezi in fata tupeului, minciunii, tradarii, egoismului, imposturii, ipocriziei?
EU SUNT INCA LA FEL CUM ERAI TU IANINTE ,DESI AM 36 ANI.
INCA NU AM INVATAT CURAJUL SI RESPETUL PENTRU MINE ,INCA ROSESC LA
ANUMI TI OAMNEI SI LA CE SPUN EI .
SPER CA INTR O ZI SA INVAT SI EU SA FI MAI CURAJAOSA.
E cea mai buna postare a ta de cand te citesc :),multumesc pt ea.
o seara buna, Florina.
Multumesc, Florina! Dar, sa stii ca in topul celor mai citite postari ale mele( dupa cum apar contorizate pe blog) pe primele doua locuri stau „Rochia bizara” si „Fuga”. Te mai astept 🙂
Noi ar trebui sa fim pe primul loc 🙂 Din pacate, sunt momente cand ne dedicam cu trup si suflet unor oameni care…pur si simplu nu merita…
Lacramioara,eu vad mesajele rindurilor tale inscrise intr-un bilant ce marcheaza sfarsit de perioada,dar si inceput al alteia …o contabilitate in care cel mai mare profit este al modelarii personale pozitive.
Poate ca cea mai buna este postarea cu care rezoneaza fiecare la momentul citirii…
Un zambet complice, pentru tine Lili!
Imi place atitudinea si combativitatea hotaririlor tale.
Sper sa fie de bun augur si sa continui tot asa.
Tine-te tare!