Doamnelor, votati femeia!

Doamnelor, sa dam o sansa prin votul nostru unei femei la presedentia Romaniei ! Germania, motorul Europei, si-a incredintat si pentru a doua oara, ca pe o fireasca continuitate, votul unanim unei doamne. Angela Merkel. Din zona aceea a  Europei, auzim numai de bine (parafrazand salutul Europei Libere, pentru cei care isi mai aduc aminte).

Ceea ce i se reproseaza Monicai Macovei printre altele, este lipsa de carisma. Daca este sa o spunem pe cea dreapta, doamna Merkel nu are nici look si nici sacouri croite musai, pentru ceea ce ne-am astepta de la o tinuta, de cancelar german.

La urma urmei, doamna care va merge la Cotroceni in viitorii cinci ani nu trebuie sa poarte neaparat  tinute Calvin Klein, ori posete Louis Vuitton, al caror cost s-ar reflecta in cresterea sensibila a contributiei noastre la buget.  Eu cred ca de data asta, chiar avem sansa de a vota schimbarea.   Femeia presedinte. Avem potential.

De douazeci si cinci de ani ne mancam nervii si ne pierdem ani pretiosi din viata, cu barbati urati la propriu si la figurat. Caricaturistii i-au reprezentat cel mai bine pe cei doi, care ne-au sufocat democratia, identitatea, traiul mai bun si ceea ce este si mai grav, speranta.

Eu propun celor indecisi, celor care nu vor sa se prezinte la vot sa o faca, dand o sansa femeii. Vom vedea altceva la Cotroceni.  Iar de nu va fi sa fie acum, atunci eu pariez pe o alta incercare feminina. Corina Cretu se pregateste cu asiduitate, urmand oarecum traiectoria Monicai Macovei.  

„Sunt dintre aceia care vad in candidatura independenta a Monicai Macovei o sansa unica pentru asanarea vietii politice din Romania. Sa nu mi se spuna ca suntem putini. O mare antropoloaga americana, Margaret Mead, scria: “Sa nu credeti ca un mic grup de cetateni angajati si capabili de reflectie nu pot schimba lumea. In fapt, este singurul mod in care se schimba lumea”. Nu exista nicio fatalitate electorala, depinde de noi ca vocea celor fara de voce sa fie auzita. Monica Macovei este aceasta voce.

O privesc pe Monica Macovei drept cea mai credibila exponenta, in viata publica a Romaniei contemporane, a valorilor care au inspirat revolutiile anti-totalitare din 1989. Ma gandesc la acea sinteza dintre moralitate si politica pentru care a pledat Vaclav Havel, autorul nemuritorului eseu “Puterea celor fara de putere”, manifestul renasterii societatii civile in Europa de Est si Centrala.

Mai presus de orice, comunismul a insemnat dispretul pentru lege. Regimul comunist, in orice tara a functionat sau functioneaza, este unul al faradelegii. Impotriva faradelegii lupta Monica Macovei.

Monica Macovei are un plan pentru o Romanie moderna, prospera, deschisa spre valorile Vestului democratic. Monica Macovei este garanta unei constructii democratice in care cinstea sa fie rasplatita, iar hotia sa fie pedepsita. Un vot pentru Monica Macovei inseamna un vot pentru adevar, pentru demnitate, pentru cinste. Voi vota pentru Monica Macovei.”

                                Sursa:    Vladimir Tismaneanu

„Din 1995, am început să lucrez la Consiliul Eu­ropei, ca expert în justiţie şi în drepturile omului, în diverse misiuni pentru consolidarea democraţiei în ţări cu probleme: Ucraina, Albania, Moldova, Geor­gia, Bosnia-Herţegovina şi altele. Erau zone ca în Kosovo, aflate după bombardamente, sau în Bosnia, unde nu exista nimic, trebuia să gândesc şi să cons­truiesc un sistem juridic de la zero. Aveai doar un buget dat de americani şi capul de pe umeri şi trebuia să pui la punct instituţia Avocatul poporului, de pildă. Cum faci? Păi, ia gândeşte-te tu, Monica, cum s-o faci! De la sediu, clădire, interviuri de angajare, găsit avo­catul poporului, redactat legea etc. Totul din nimic. Dar mi-a fost extraordinar de folositor, mi-a pus creativitatea la muncă, imaginaţia şi-a dat drumul. Acolo am învăţat să fac bugete şi să le ţin sub control, lucru care mi-a fost util mai târziu în guvern şi-n Mi­nister. Dar misiunile astea erau şi misiuni de pace, din­colo de rolul lor în reconstrucţie, legislaţie, insti­tuţii. În Kosovo erau albanezi şi sârbi care se urau de moarte. S-ar fi omorât, dacă ar fi avut contact direct. Or, noi trebuia să-i facem să-şi dorească pacea şi să vrea să trăiască din nou împreună. Duceam muncă de convingere. Lucram şi cu interpreţi sârbi, şi cu inter­preţi albanezi, când mergeam în comunităţile de aco­lo. După ce doi interpreţi sârbi au spus „Uite, am pri­mit ameninţări când vin de la birou, că o să mă omoa­re” şi am văzut că s-a şi întâmplat, n-am mai stat pe gânduri, am scos sârbi din Kosovo în portbagaj. Nu există nimic mai mult pe lume decât să poţi salva viaţa unui om. A fost foarte greu, durerea unei familii care-şi vede rămăşiţele copilului sau fratelui într-o groapă comună nu se uită. Am plâns o săptămână, noapte de noapte, fiindcă n-o puteam face ziua. Ziua trebuia să fiu tare, să-i susţin pe ei, erau cu noi şi doc­tori, şi psihologi. După ce eşti martor la asemenea drame, la atâta suferinţă, foarte puţine lucruri te mai pot mişca. Apoi am venit în ţară şi am intrat într-un guvern în care toată lumea urla la mine să semnez hotărâri de guvern şi ordonanţe de urgenţă ilegale, dar asta era neînsemnat faţă de toate lucrurile pe care le văzusem. „

                                   sursa : interviu Monica Macovei