Anul acesta aniversarea mea a stat su semnul schimbarii. Intre trecut si viitor intre apus si rasarit. Intre statutul de fiica pe care l-am pierdut de curand si cel de mama- soacra( nesuferit cuvant, care ar trebui inlocuit cu unul mai modern si mai domol), pe care il voi accepta in curand.
Ma regasesc intr-o sublima constanta. Aceea de mama. Rol asumat cu seriozitate si responsabilite, pe viata. Pentru intreaga mea viata. Copiii mei se vor casatori, aproape deodata. Dupa o stare vremelnica de solitudine, iata-ma din nou in mijlocul unei familii care se reface, cu alte fete, cu alte caractere, cu alte ambitii, cu alte aspiratii. M-au luat la mijloc si imi dau sperante. Ma magulesc si ma rasfata. Ma copiaza, parca. Revarsa asupra mea, o grija parinteasca.
Acum, am lectia invatata. Stiu ce trebuie spus si ce trebuie lasat deoparte. Mi-am rotunjit comportamentul, asemeni pietrei colturoase care devine fina si alunecoasa, sub mangaierea ori navala apei curgatoare. Am fost dintotdeauna, o rasfatata. Am fost iubita, de cei plecati pe rand si prea curand. Iubire debordanda care salasluieste in mine. Mi-am inteles destinul de solie, care confera generatiei care vine, din experienta celor care trebuiau sa fie, prezenta vie. Nu a fost sa fie!
Declin la timpul trecut starea mea de fiica, nora si sotie. Sunt mama cu atributii multiple. Sunt utila. Sunt vie.
La masa mea aniversara, am fost prezenti toti zece. Patru copii si o mama. Ne-au fost alaturi, doar in amintire si ceilalti cinci, carora le-am fost fiica, nora si sotie.
Lacramioara,iti urez La multi,multi ani! cu sanatate si frumoase impliniri;sa ai in curind rolul placut de bunica si mai tarziu pe cel de strabunica(zambet)!
Sa dea Dumnezeu sa fie cum spui, Lili! Cand voi avea nepotei, ma voi reprofila pe blog cu povestiri pentru copii( zambet).
Cu siguranta de acolo de sus, cei dragi si prea curand plecati s-au bucurat alaturi de voi!
Iti doresc multa sanatate, pace sufleteasca, inspiratie, dragoste si zambete!
La multi ani!
Multumesc, Olga! La fel iti doresc. Cu adevarat, i-am evocat pe cei dragi, pe cei cu care ar fi trebuit sa formam intregul. Acel 10 al perfectiunii, al implinirii. Eu sunt mai norocoasa, pentru ca pot sa pariticip, sa vad, sa simt. DE AICI.