Aeroportul

Un  aeroport international  este nu doar un nod al liniilor aeriene ci si un loc al inimilor frante, al imbratisarilor sfasietoare. Un spatiu liber, aerian, al traiectoriilor  intretaite atat la propriu, cat si la figurat.  Aici, timpul se masoara  in despartiri.

Un loc al alibiurilor, al cuplurilor vinovate  sau al iubirilor furate.

Un mic oras cu scari si covoare rulante, in care misuna intr-o perpetuua aglomerare, o populatie eterogena ca rasa si nationalitate.

O disperata concentrare,  de la  boutique-uri luxoase pana la cabinete pentru  masaje orientale. Totul te-mbie  pentru a-ti stoarce si ultimii centi din buzunare, sub sigla inselatoare : Duty -free. Privirea soarbe,  papilele gustative intra in trepidatie, poftele sunt la cote maxime in preajma restaurantelor si a cafenelelor parfumate. Fumatorii inraiti pot inspira  in tihna  tutunul fin al pipei pacii dintre popoare, in separeuri cochet  amenajate.

Aeroportul Cointrin din Geneva are ceva aparte, sub aspectul reclamei publicitare. Panouri luminoase  iti  amintesc de-ndata ce-i treci pragul, ca te afli in tara unde bancile si ceasurile luxoase,  se afla la ele acasa. UBS si ROLEX  domina cota de piata.

Eu,  romantica incurabila ma simt insa atrasa, de panourile monocrome care atarna de sub cupola aeroportului si care ilustreaza  cele mai splendide saruturi, filmate vreodata.

Ingrid Bergman si Humphrey Bogart in Casablanca. Scarlett O`Hara si Rhett Butler,  Pe aripile vantului.

Simboluri,  care evoca Marea Dragoste. Dragostea adevarata. Dragostea care agonizeaza odata cu fiecare plecare si care renaste cu mai multa ardoare, la regasirea urmatoare. Dragostea care doare, dragostea care nu moare. Niciodata…