Cele dintai dependente apar odata cu venirea noastra pe lume. Depindem de aer in primul rand.Prima respiratie este de fapt si primul planset. Bun inceput ! Rasul se invata mult mai tarziu. Depindem de hrana. Putina, usoara. Ne da la inceput un disconfort, aplanat prin regurgitare. Depindem de …MAMA. De sanul ei, de caldura emanata, de prezenta sa olfactiva.
O altfel de dependenta poate fi pentru lucruri. Sunt persoane adulte, atat de atasate valorilor materiale agonosite, incat sunt in stare sa-si piarda mintile cand acestea isi termina ciclul lor viata.
Dependenta de licoarea lui Bachus. Strasnica betie. Este dependenta celor labili, care nu pot infrunta obstacolele vietii. Isi pot in schimb, inneca valorile. Pierderea de sine. Risipirea materiala.
Dependenta de sot/ sotie, a carei prezenta umple intregul spatiu vital, anihiland in timp personalitatea celuilalt. O forma de existenta care confera multumire. Aceleasi gusturi, aceleasi tabieturi, aceleasi suparari. Menaj… la indigo. A nu se confunda cu suflete pereche! O mare deosebire. Vorbesc aici despre o oarecare subjugare. Aceste cupluri nu sunt complementare, ci mai degraba sunt piramidale. Dar…
Cand cineva devine pentru tine aerul care-ti oxigeneaza mintea, hrana care te vigoreaza, parfumul care te ameteste, licoarea care te toropeste, prezenta vie care te implineste, forta care te ostoieste … se spune ca ai intalnit dragostea.
Iubirea fara rationamente, dureaza cat are nevoie o stea sa se distanteze de constelatia sa. Ea te va lumina si binecuvanta, inainte de a aluneca definitiv din existenta sa. Iubirea care-ti taie respiratia, se poate masura in ani-lumina, prin intensitatea sa.
Aceasta dependenta este cea mai grea. Fara de ea… devi un fel de nimenea. Te pierzi pe undeva, prin constelatia fara nume si fara sclipiri de stea.
Lacramioara, tu ce parere ai, cum ne gasim sufletul pereche? Exista cineva pentru noi, pus deoparte, sau conceptul e doar o proiectie a dorintelor oamenilor, o simpla amagire?
Si totusi, din articol se intelege ca iubirea fara rationamente este finita, dar intensa… Dar iubirea rationala, ea ce traseu parcurge in viata noastra? Care e importanta ei?
Flavia, si iubirile sunt felurite dupa cum si structurile noastre sufletesti sunt diferite. Nu se prea pot da retete. Trecem fiecare prin fiorii primei iubiri. Ne marcheaza si ne amintim toata viata cum a fost atunci. In cazul acesta nu prea tinem cont de rational. Pur si simplu ni se intampla. Si e frumos. Dar nu ne oprim aici. Crestem, ne maturizam si mai ales ne calim dupa cate o deceptie.Suntem vulnerabili, dar gasim resurse care ne intaresc si ne propulseaza inainte.
Iti vei da seama singura cand ti-ai gasit jumatatea , cu siguranta. Nu stiu daca este predestinat .Eu stiu ca pentru mine a existat.
Multumesc pentru raspuns… stiu ca nu exista o reteta anume, voiam doar sa stiu parerea ta… si sa inteleg mai bine ceea ce ai vrut sa ne transmiti prin articol… O seara plina de zambete!
In iubire nu exista dependenta. Cind doi oameni se iubesc cu adevarat ei ramin doua entitati aparte, ce se respecta, admira, apreciaza cu afectiune si fara conditii, se sustin, se complementeaza, se stimuleaza in modul in care nimeni altcineva nu ar putea s-o faca. Iubirea neconditionata de o simpla hirtie oficiala care-i uneste dar obligata la loialitate implica multa responsabilitate.
Formula gresita e 1+1=2……cind de fapt 1+1=11
Sint insa de acord cu tine:
„Cand cineva devine pentru tine aerul care-ti oxigeneaza mintea, hrana care te vigoreaza, parfumul care te ameteste, licoarea care te toropeste, prezenta vie care te implineste, forta care te ostoieste … se spune ca ai intalnit dragostea.”
Dragostea uneste, ne da putere. Ea produce minuni, face sa ne simtim fericiti, impliniti, gata sa infruntam orice.