„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Laureat al premiului de poezie Mihai Eminescu

de

Muri, adica poetul Ioan Muresan a primit zilele acestea, premiul national de poezie Mihai Eminescu. Am mai scris pe blogul lui Alice despre faptul, ca am fost colegi de clasa. Anul acesta aniversam  o cifra incredibil de rotunda, de la absolvirea liceului. Imi amintesc orele de literatura la care profesoara ignora, talentul colegului nostru. Iar noi, clasa , intr-un spirit de turma care isi urma pastorul  ne hlizeam, la versurile lui Muri. In fapt, nu-i intelegeam filosofia, nu eram  rabdatori cu mesajul sau.

Il percepeam ca si greoi. Il dezavantaja exprimarea  defectuoasa, uneori usor grabita, alteori prea prelungita. Ni se cerera prea mult. Sa-l ascultam, sa-i pricepem telentul. Eram preocupati sa alergam spre viata, spre carierele noastre. Am fost o clasa de elevi buni la invatatura, constiinciosi si ambitiosi.

Muri nu invata la toate materiile. Nu a luat premiu niciodata. Era, undeva sub media clasei. Era diferit. Parea mai imbatranit. Cred ca si asta o facea pe profesoara de literatura, sa nu il placa.

Eu faceam parte din tabara preferatilor ei. Am simtit mult mai tarziu pe pielea mea, ce inseamna sa te afli de partea celor nedoriti. Cat de nedrept este subiectivismul unui conducator si cat de mult iti poate afecta viata ! Dar, asta  este cu totul alta poveste.

Revenind la Muri, gaseam incorecta marginalizarea unui baiat in care zacea, un geniu neinteles. Am descoperit poezia lui Eminescu respirand acelasi aer, din clasa cu podele mirosind a motorina. Ne-am intalnit la bacalaureat, pe aceeasi tema. Ne-am despartit, urmand traiectorii complet diferite. El, cu versul lui atat de inalt priceperii noastre are acum locul binemeritat in galeria poetilor optzecisti,  alaturi de Mircea Cartarescu, Mariana Marin, Maria Cassian Spiridon, George Vulturescu dupa cum, cu nedisimulata mandrie a declarat, la primirea trofeului.

Elevul marginalizat la limba romana este singurul din clasa cu multi elevi premianti, al carui nume ramane gravat posteritatii. Noi, ceilalti ne-am pierdut in anonimat, in bransele in care am practicat. Important este ca am devenit intelectuali adevarati, gratie unui colectiv profesoral de elita, din care am sa nominalizez doar cativa:

Vasile Langa ( publicist si director), Ariadna Rebreanu, Olimpia Preda , toti la limba si literatura romana.

Mioara  Marino la matematica ( cumnata cu Adrian Marino).

Iosif Camarasan la limba franceza( de neegalat). 

Antinea Pivaru la biologie( cercetator pasionat, care si-a pierdut viata intr-o expeditie dupa incheierea activitatii didactice)

La multi ani, maestre Ioan Muresan ! Ziua ta de nastere este aproape de cea, a Luceafarului poeziei romanesti!

 

„Mă onorează acest premiu mai cu seamă că sunt primul laureat care aparţine generaţiei ’80, pentru că până astăzi această mare onoare a fost făcută unor artişti care fac parte din generaţii mai vechi. Mă mai bucur foarte mult pentru că eu am publicat doar trei cărţi de poezie şi acestea, iată, au fost apreciate la cel mai înalt nivel”. (Ioan Muresan, Botosani,ianuarie 2014)
Categorii:
Uncategorized

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title