Dupa ce termin de citit un roman al lui Bujor Nedelcovici traiesc multa vreme o stare speciala . Intru a l’aise in atmosfera actiunii. Ma captiveaza. Am senzatia de a ma citi pe mine. Dar… altcineva scrie. Cineva cu har dumnezeiesc. Citesc usor, citesc cu spor parafrazand o reclama. Scrierile domniei sale sunt chintesenta reflexiilor, preocuparilor, intereselor, cercetarilor mele. Lectura lor imi raspunde intrebarilor nepuse, intrebarilor ascunse. Ne- devoalate, ne- risipite celor carora li s-ar parea, nedumeri inutile. Scrie despre toate: politica, economie, dragoste, actualitate, europenism, mondializare, psihologie. Personajele sunt cosmopolite. Traiesc pe continente diferite, au radacini extinse in lumi de religii felurite. Apartin sferei creative. Ca laitmotiv, personajul principal canta jazz. Dar …toate drumurile eroilor cartilor converg spre acelasi punct comun : Paris. Acolo unde traieste si scrie domnul, Bujor Nedelcovici. Franceza moderna, expresii uzuale necuprinse in dictionare servesc uluitor descrierii scenelor de dragoste, in romanul sau romanesc. Traduse ar putea parea vulgare. Senzualism si erotism exprimat bilingv in cadrul aceluiasi context, conving si transpun cititorul.
« In clipa aceea m-am simtit iubita pour moi- meme, cu toate timiditatile,complexele, neputintele, defectele,fragilitatea dar…si pentru puterea mea de a le depasi de a ma transforma , de a ma re-crea.
Totul parea ca dobandise o teribila claritate… sans crainte de se perdre: ici et maintenant, la simple joie d’exister… sereine et libre,cette joie partagee du corps et du plaisir…
Am inceput sa facem din nou dragoste…pana cand nous avons joui ensamble, avec un reel orgasme, pana la disperare si uitare de sine. L-am iubit atat de intens incat as fi fost capabila sa-i oferi o alta femeie, stiind ca m-ar fi preferat pe mine… » ( Bujor Nedelcovici –Provocatorul).
« …iar corpurile noastre au fost cuprinse de o frenezie in care se zbateau fortele ascunse ale placerii si ale implinirii de sine si reciproce.. Apoi a venit randul ei sa ma iubeasca de parca am fi fost un singur corp, un Centaur sau Laocoon, iar juisarea a fost concomitenta, de mai multe ori, pana am uitat de noi si ne-am prabusit intr-un extaz, implinit si divin…( Bujor Nedelcovici – Jurnalul unui cantaret de jazz).
Termin cartea, fac pauza o zi ca apoi sa recitesc, sa savurez fiecare rand, fiecare combinatie de cuvinte. Sa jinduiesc dupa ideile pe care la fiecare reluare le vad altfel, le percep intr-o lumina noua. Surprinzator. Precum lumina apusului se asterne peste o acuarela, creata in lumina vie a inceputului de zi. Romane pe care nu le poti memora oricat de mult ai repeta lectura lor. Mesajul este schimbator, provocator, surprinzator. Parca de la prima citire, farsorul-autor ar fi schimbat ceva in continut. Asta da, maiestrie ! Sa il manipulezi pe cititor. Sa exploatezi la maximum forta acestuia de concentrare si puterea de asimilare.
Un alt pasaj care merita pomenit aici :
« Daca cineva a spus : «le livre est une arme et le verbe tue » nu-mi pare rau ca am
ales muzica pentru ca in aceasta alternativa distrugere-construire-iubire-si-iarasi-ura
si-distrugere , care a dominat timpul de-a lungul istoriei, muzica nu face decat sa inalte
un imn bucuriei, iubirii de frumos si de magic. Imi pare bine ca nu sunt un scriitor
pentru ca nu vreau sa am in mana o arma si un verb care ucide… »( Bujor Nedelcovici–
Jurnalul unui cantaret de jazz).
Cartea scrisa cu vana, verbul ticluit cu masura sunt arma si munitia celui ce arde de dorinta… De a iubi, de a trai, de a filozofa, de a se impartasi, de a seduce.
Cine as vrea sa fiu ?… Sosia intru talent a autorului.