1 Mai este ziua mamei, in tarile francofone. Am scris pe blog si anul trecut ca aceasta sarbatoare se identifica cu cea a lacramioarelor. „Un brin de muguet” , se spune ca este si purtator de noroc. In literatura noastra, Vasile Alecsandri a creat un frumos si sensibil volum de poezii intitulat, Doine si lacrimioare care imi este drag, pentru ca eu port ambele nume.
Daruiesc acest post in primul rand mamei mele, pentru a-i mai alina suferinta…
Categorii:
Uncategorized
Azi, chiar azi, am vazut pe strada o doamna tinand in mana un buchet de lacramioare si mi-am dat seama cat de mult iubesc florile astea albe si delicate si cat de dor imi e de ele. Imi amintesc de copilarie, de puritate… Multumesc, Lacramioara, ca mi-ai adus aminte de atata frumusete. Ai niste nume superbe.
Ma gandeam, ca noi am preluat atatea sarbatori care ne sunt straine. Unele sunt de-a dreptul agresive, altele nu ne ajung la suflet, altele sunt pur comerciale iar altele sunt de trista amintire comunista. Ar trebui sa fim mai profunzi, mai atenti, sa cautam in traditia noastra foarte veche, simboluri, sarbatori uitate. Intamplator( sau poate nu) este si numele meu, dar si daca nu ar fi asa, eu tot m-as simti atrasa de aceasta floare, care dupa momentul anului in care apare, dupa viata scurta pe care o are si dupa faptul ca nu a fost „prelucrata” in laboratoarele care are banaliza-o ca aparitie, are o influenta si semnificatie aparte.
Te imbratisez cu drag, Alice!
Si eu m-am tot gandit la margaritar in ultima vreme….
Am vrut sa aflu (si am aflat!) ce parfumuri au in notele lor margaritarul si apoi am deschis intamplator o revista (nu mai stiu care!) si era un mic articol despre margaritar si ziua de 1 mai, despre obiceiul din Franta de a oferi femeilor un mic buchet din cele mai delicate si mai parfumate flori.
M-a bucurat mult postarea ta; margaritarul pentru mine e unul din parfumurile copilariei…
Sanatate multa, mamei tale!
Bine ai venit Catalina, aici! Multumesc mult.