Undeva, la mijlocul vietii noastre active, gasesc ca ar fi potrivit sa avem privilegiul de a petrece un an sabatic. O decizie indrazneata. Sa lasam totul, dar absolut totul deoparte si sa ne oferim acest cadou. Un an intr-o viata ! E mult, e putin?… Ar fi mai mult decat deloc, ar fi inedit, ar fi un profit. Pentru cei care am avut vieti cuminti, asezate in matca obedientei, ar fi un salt in gol sau un zbor interzis. Sa facem mai intai o incursiune inlauntrul nostru, sa evaluam ce mai e nou, ori ceea ce este prea invechit.
Sa nu ne lipseasca curajul, de a face marea schimbare. Ar fi un colac de salvare, de la condamnarea la o nesuferita monotonie.
Dupa incursiunea in spatii neconventionale, efectul ar fi unul de improspatare, atat al structurii interioare cat si al expresiei exterioare.
Am intalnit un cuplu fericit. Si-au oferit cadou unul altuia, la implinirea varstei de 50 de ani, o lunga calatorie in lumea asiatica, timp de un an de zile. Erau doi occidentali plictisiti, imbuibati cu de toate. S-au gasit dupa esuari repetate, in iubiri si casnicii. Au hotarat sa porneasca spre o lume, care avea sa-i trezeasca la realitate. Sa-i faca sa arda viu, nu mocnit de prea multa satietate. Pentru ei, intoarcerea dintr-o astfel de calatorie a fost, ca si intoarcerea dintr-o alta viata. Faceau nota aparte, se remarcau de departe. Si-au asezat toate imaginile captate si povestirile inregistrate, pe un blog care s-a bucurat de notorietate.
Anul sabatic! Visul oricui!
Sa ai sansa de a trai cel putin o vreme, la alte coordonate! Ar fi o insanatosire.
Sa ne oprim o clipa din fuga dupa bani! Chiar daca clipa are marimea unui an.
Dar iti trebuie bani ca sa te opresti din fuga dupa bani. Te ambalezi in planuri, te implici in obligatii perpetue. Daca te opresti tu trebuie sa se opreasca si scoala copiilor, si ratele la casa, si parintii care au inceput de cativa ani sa oboseasca si sa se sprijine pe tine. Sunt de acord cu ce spui si imi doresc sa pot face asta la 40-50 de ani. Dar sunt constienta ca ITI TREBUIE BANI! din pacate…
La mine anul sabatic incepe la 1 August 2012.
Eu am avut un an sabatic (8 luni) in anul 2005 (am fost in somaj 🙂 )
Eram chiar obosita dupa lucrat 5 ani si jumatate 50-60 saptamanal la o organizatie multinatioanla si chiar am privit perioada aceea de somaj ca pe un ragaz de binemeritata odihna.
Am citit reviste literare, carti spirituale, de dezvoltare personala, m-am plimbat la rude, prieteni, m-am apucat de un master interesant pentru mine spre sfarsit, am conceput un copil (de aproape 10 ani nu aveam), revitalizat relatia de casatorie, a fost grozav pentru suflet, pentru viata familiei noastre
Mie mi se pare exemplul acelui cuplu ca avind putere de simbol , de indemn la revigorare interioara a partenerilor intr-un cadru diferit de cel cotidian …
E posibil ca cei doi occidentali sa fi strins ani de zile banii pentru calatorie din munca lor, prin renuntare la alte cheltuieli .
Se pare ca romanii aflati in relatii acorda importanta minima atit duratei cit si modului de petrecere a timpului liber in doi , de cele mai multe ori din cauza unei teorii de valori diferita de a altor popoare .
Cu siguranta ca ar fi in avantajul lor daca ,acolo unde este posibil ,cuplurile de la noi si-ar aloca (cit de putini )bani si (cit de putin) timp pentru a face periodic iesiri ,calatorii , excursii .
Ce as vrea si eu macar niste luni salbatice, daca nu se poate un an….
Dar intr-adevar, vorba Ioanei: de unde bani? daca ai ceva (mult) pus deoparte iti permiti asa o escapada. Insa nu cred ca se poate pune problema, cel putin la nivelul de trai din tara noastra unde sunt rate salbatice de platit lunar, unde mai pui ca daca pleci un an cu siguranta nu te mai asteapta niciun loc de munca…Si hai, sunt situatiile ocazionate de un somaj, o nastere, dar ca ambii parteneri sa lase totul deoparte si sa plece prin lume (ca in filmele ireale de la Hollywood), revin la intrebarea: cu ce? ….
Totusi suna bine, dar eu fiind realista din fire, nu imi fac astfel de iluzii, caci stiu dinainte ca nu se vor realiza.
A nu se confunda anul sabatic cu concediul de maternitate, somaj s.a .Nici macar cu unul salbatic,Adnya ( smile).
Nu se stie niciodata cum vor evolua lucrurile si ce fel de surprize va poate oferi viata. Lucrurile se misca, lumea se misca si generatia tanara de acum, poate avea parte si de un astfel de eveniment placut.
Lili, unde sau cum te vezi petrecandu-ti anul sabatic in ipoteza in care un vis se poate realiza?
Lacramioara , citeodata imi face bine sa gindesc ca apartin unui grup imens de oameni de pe intreaga planeta, legati intre ei prin bucurii , dar si prin suferinte …
Pentru a intari acest sentiment de solidaritate comuna in fata vietii, dar si in scop de imbogatire sufleteasca prin cunoastere , mi-ar place sa calatoresc in toata lumea , sa observ alti (dar de fapt aceeasi )oameni , precum si locuri , obiceiuri ,realitati ale traiului lor de zi cu zi .
Lacramioara, am gasit potrivit sa revin cu o completare : ” ipoteza in care un vis se poate realiza ” ,ca sa te citez ,include pentru mine si indepartarea discomfortului fizic pe care il am in cazul calatoriilor mai lungi …
Lili, asa ma vad si eu intr-un ipotetic, an sabatic. Lasand totul la o parte. Schimband totul. Ca apoi, sa am termen de comparatie. Sa nu ma mai lamentez, ca mi-e rau. Pentru ca se poate intotdeauna si mai rau. Sau un altfel de rau. O experienta in plus este o cucerire.