„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Septembrie, la final

de

Se incheie luna septembrie si nu o pot lasa sa treaca, fara a-i mai aduce un elogiu. Pe acela datorat minunatiei padurii. Mirific univers. Plimbarile in natura, indiferent de vremea de afara, daca devin obicei sunt benefice trupului si mintii. Sa cutreieri cea mai apropiata padure, sa-ti lipesti palmele de scoarta copacului  care iti transmite senzatia  lui bine. Nici nu stii, parca, de unde iti vine. Sa preferi somnului de dupa amiaza pe care  il astepti o saptamana intreaga, iesirea la aer cu familia intreaga. Sa nu-ti fie lene de vremea de afara. Padurea, chiar si pe umezeala, te primeste cu fascinatia sa autumnala. Incaltat corespunzator cu cizme de cauciuc si protejat cu o pelerina poti respira aerul racoros care iti umple plamanii imbibati de  nicotina sau incarcati cu praful de la birou.

Sa pasesti peste frunzele sifonate care  au rolul de compost, excelent ingredient pentru fertilitatea solului. Ele sunt inca utile, desi noua ne par moarte. Natura isi vede de ciclul ei vital. Cele mai multe, tu, omule, de la Ea le-ai de invatat !

Ciupercile. Pe mine, dintotdeauna m-au fascinat. Inainte de a le cunoaste si de a le departaja pe cele gustoase de cele frumoase, dar toxice, le preluam impreuna cu muschiul verde, placut  mirositor si le pastram pe balcon. Aduceam in casa un dram din regnul vegetal ca autentic decor. Pentru scurt timp, caci nu se simteau in largul lor, nici ciupercile si nici muschiul padurilor.

Ciupercile cu denumirile lor  latine cuprinse in tratate de biologie sunt o categorie aparte, care nu tine de plante. Nu contin clorofila. Trebuie culese cu grija si, pe cat posibil, lasata in pamant, fragila lor radacina. Pentru a rasari in acelasi loc, un nou burecior. Ele rasar miraculos dupa ploaie si aduc un plus de culoare. Aduc si un iz  de prospetime si umiditate. Cele consacrate si cele testate devin suculente, pe un gratar sau in tigaie. Un adevarat regal pentru un ospat gurmand.

Ii sfatuiesc pe parintii care prefera sa-si care copiii in carucioare prin mall-uri inabusitoare, sa-si fac timp in weekend pentru o plimbare binefacatoare, la cea mai apropiata padure de langa oras. Este benefic si educativ. Calmeaza si reconforteaza.

Si, septembrie este o luna frumoasa, inca nu este frig iar natura este foarte generoasa. Credeti-ma, pe cuvant! Trebuie doar sa ai ochi de vazut, suflet de rezonat si nasul desfundat. Aerul curat il gasesti tot mai rar. De aceea, trebuie cautat si… cat mai mult profitat.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Intr-adevar ,padurea a fost si ramine mereu prietena de suflet a omului.

    Si mie imi plac ciupercile; sau buretii ,cum li se spune pe la noi.
    Zona muntoasa de aici este inconjurata de paduri,iar acum se gasesc din belsug;chiar daca temperaturile au scazut neasteptat…
    Sint si ani in care nu cresc deloc ciuperci ;in zadar sint asteptate:unele soiuri vara,altele toamna …acesta fiind ciclul lor de formare.

    Lili 30 septembrie 2013 17:53 Răspunde
    • Padurea, alaturi de lumea subacvatica pe care a descoperit-o si a descris-o si Alice aici, pe blog, ne ajuta sa evadam din rutina cotidiana.

      Lacramioara Salajan 1 octombrie 2013 16:34 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title