O rochie de mireasa atipica, o opera de arta ancestrala creata de o minte ratacita, impletita de maini indemanatice. Un scurt reportaj despre povestea acestei creatii m-a impresionat intr-atat, incat am cautat mai multe detalii.
Jean Dubuffet, primul teoretician al artei primitive a descoperit el insusi in peregrinarile sale, rochia de mireasa cu o poveste stranie, asupra careia se poate reflecta. Este o piesa de referinta pentru o colectie deosebita.
O oarecare Marguerite Sirvins, internata intr-un spital psihiatric creeaza la varsta de 60 de ani o rochie, pentru o nunta imaginara. Cu siguranta, era un vis pe care si l-a dus la indeplinire. Din perdeaua uzata a ferestrei, femeia trage fir cu fir creand o tesatura ajurata, cu o tenacitate aidoma randunelei care isi rotunjeste cuibul cu migala. Rochia prinde contur, sensul firelor se schimba pe corsaj, unde apare si o minuscula pata de
culoare care lasa iluzia unui boboc de trandafir. Un vestmant pentru nimeni si pentru nici o data. Din cusatura dreapta se contureaza o toaleta delicata in care tesatura transparenta alterneaza cu cea opaca. O creatie emotionanta. Ce fel de ganduri, ce fel de suferinte s-au imortalizat in aceasta forma bruta de arta ?! Truda unei fiinte bolnave, trecute din motive necunoscute in sfera unei vieti imaginare. Daca este sa dam crezare mitului care o inconjoara, atunci putem face o paralelea intre aparenta irationalitate a randunelei si a acestei fiinte umane bolnave.
Rochia colectiei de arta ancestrala degaja liniste, solitudine, impacare. Poate si o incercare in sens mistic. O piesa de colectie veche cu un melanj de nuante sacre, artistice, primare.
Mana lucreaza cand mintea aiureaza. Actul creator si instinctul primar se solidarizeaza intr-o iluzie sau poate intr-o realitate cutremuratoare.
(Rochia este expusa, la Muzeul de arte frumoase din Lausanne).
P.S. Vacanta placuta, dragii mei cititori !