Născuți în același an, aceeași lună, aceeași zodie, au aceeași profesie, o singură căsătorie. A lor. Strașnic unison! Patruzeci și doi de ani împreună cu soare, cu lună, cu ploaie, cu vânt, cu ceață, cu ninsoare, cu ger, cu dogoare. Până aici nu am pomenit cuvântul cel mare: dragoste. Ea vocală, El taciturn. Entități separate, nicidecum jumătăți de întreg. La ceas aniversar strâng împreună o sută patruzeci de ani.
Sunt generația bine întreținută care nu își arată adevărata vârstă. Organizează un festin cu mulți invitați, dar puțini confirmați. Se eschivează lumea de la praznic împărătesc, pe unii nu i-a răsfățat viață cu un menaj longeviv, pe alții îi împovărează o masă copioasă, alții sunt în vacanță, unii păzesc exemplarele canine ale odraslelor plecate, alții au avut covid, un altul are orteză exact la mâna dreaptă, alții chivernisesc bănuții pentru scumpirile din iarnă. Motive, motive…
Ea își dorește imortalizarea momentului aniversar cu lume multă și meniu bogat, El ar fi preferat mai puțină bătaie de cap. Le recomand o escapadă pe un tărâm de lume uitat sau într-un loc visat de cei mai puțin norocoși financiar. Nici gând, mi-o taie Ea cu severitate, la noi romantismul s-a terminat de mult sau de fapt nici nu a existat! În fața mea stau doi străini căsătoriți de patruzeci și doi de ani, la ceas de bilanț.
Ce i-a ținut împreună zeci de ani, obișnuința, banii, copilul? Toate la un loc. Romantismul este panaceul iubirii, iar anduranța în căsnicie este antrenamentul răbdării. Răbdarea este o virtute asupra căreia au ajuns la consens religiile și filozofii și care nu i-a lipsit acestui cuplu care poate nici nu știe că deține starea cea mai de preț: fericirea.
Nu am avut șansa acestor prieteni ai mei, las două lacrimi să cadă pe rochița mea de vară înflorată. Una este pentru cuplul de prieteni care deține fericirea fără să o vadă, cealaltă pentru mine, care mi-am înțeles fericirea, dar care mi-a fost brutal retezată de soartă.
Îmi iau poșeta asortată la rochița mea de vară înflorată, închid ușa pe dinafară, strâng la piept buchetul de orhidee violete și mă îndrept spre petrecerea cuplului la care am fost invitată. Sub niciun motiv nu aș fi ratat-o. Nu voi refuza să particip la fericirea lor, de care eu, atât de nedrept, am fost privată.
