Trestia si soţii ei

Din prea multă iubire şi din egoism, mama şi bunica i-au inoculat în copilărie conceptul de a se feri de indrăgosteală. Nu au mers cu informaţia mai departe în a o sfătui dacă  sau cu ce anume, să înlocuiască această stare. O temă delicată.  În mintea ei de copil, evident, a încolţit curiozitatea. De ce ? Cum o fi?

Crescuse cu câţiva centimetri în plus, faţă de media generaţiei ei. Înălţimea îi crea un uşor complex de inferioritate. Un coleg de clasă, foarte înalt şi supraponderal s-a îndrăgostit orbeşte şi definitiv de fata din povestea noastră. Nu avea ochi decât pentru ea. Când ieşeau în grup, El gravita în jurul ei, sfidând  prezenta  celorlalţi. Se şuşotea în anturaj pe seama vasalităţii lui. Ea se juca cu El. Întâi îl provoca, apoi îl alunga. El o îmbuna cu gesturi desuete. S-au căsătorit iute, în starea asta confuză. Nici unul dintre ei nu mai avusese vreo altă relaţie. Unul iubea orbeşte, celălalt se complăcea. Ştiţi cât a ţinut formula: prietenie+căsătorie+/-iubire?!   25 de ani.

Primul copil care s-a născut a fost din voinţa Ei, deoarece medicul o sfătuise să îşi rezolve prin maternitate problema de sănătate care ar fi putut degenera. Cu luciditate, după cum o învăţase mama şi bunica, a decis sarcina. El nu prea era pregătit să fie tată, dar cine îl întreba! S-a născut fetiţa. Şi-au intrat în rolul de părinţi, fiind secondaţi de nimeni altcineva, decât de mama şi bunica. A urmat şi un al doilea copil, tot în urma unor calcule unilaterale.

Ea era Trestia. Se maturiza frumos. Silueta zveltă, foarte vizibilă oriunde se afişa, acapara orice discuţie, fire deschisă, zâmbet larg, cochetând cu dorinţa de afirmare. O interesa un post în lumea academică. Un Capricorn determinat care ştia exact ce vrea. Cultivarea relaţiilor de prietenie cu persoane influenţe era moştenire de familie. La polul opus El, soţul, se dedica bucătăriei(gourmand fiind) dar şi îngrijirii copiilor.

Iată că, un coleg de catedră îi vinde Trestiei un pont, legat de o bursă în Statele Unite. Prinde din zbor oportunitatea şi cum perioada de predare a dosarelor se încheiase, face ca imposibilul să devină posibil  luxăndu-l pe colegul care i-a furnizat(sigur pe el), informaţia. În ultima clipă acesta află că Trestia pleacă în locul lui la bursă. Lovitură de trăsnet. Două cadre didactice care până atunci nu avuseseră în comun decât condica din sala profesorală şi-au electrocutat destinele. A plecat din ţară propulsată de nevoia de libertate. Fugea mai întâi de toate de dogmele parentale care îi controlau viaţa de familie. Plecare intempestivă şi …liber la îndrăgostire. Tot ce şi-a reprimat în prima tinereţe se răzbuna acum, după cum se întâmplă adesea. În România, familia îşi urmă cursul firesc. Copiii mergeau la şcoală şi grădiniţă, tatăl ţinea loc şi de mamă. Bunicii se implicau ca de obicei la lecţii şi supraveghere. I-a dus pe toţi în cele din urmă. Au rămas în ţară doar părinţii. Părinţi orfani.

El şi-a găsit cu greu un job, mult sub nivelul lui de pregătire, în alt Stat, la o depărtare de câteva ore de zbor. Trăiau despărţiţi. Trestia a suferit mai multe îndrăgostiri. A trăit o adolescenţă întârziată, absurd reprimată. A văzut cum este şi cu depresia. S-a întâmplat tot ceea ce încercaseră să preîntâmpine mama şi bunica. În final şi-a găsit iubirea adevărată. Naţionalitate: american. Uşor supraponderal. Acelaşi comportament gelos şi protector în public, până la ignorarea nepoliticoasă a celorlalţi aflaţi de faţă. Părinţii octogenari nu-i iartă nici  până in ziua de azi îndrăzneala,  de a fi divorţat la 50 de ani.

***

Trestia şi soţul ei român au devenit de curând bunici. Familia este combinată, se vorbesc trei limbi deodată şi fiecare membru îşi are locul bine stabilit. Soţul şi Fostul se suportă tacit la evenimentele familiale. Trestia a reuşit în viaţă. A susţinut un doctorat  şi predă la două Universităţi americane. Îşi trăieşte fiecare clipă la cote maxime. Stilul de viaţă american i se potriveşte.