„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Ali Macgraw a noastră

de

Semăna cu Ali Macgraw,  actriţa din filmul Love Story (pentru cei care îşi mai aduc aminte).  Era imposibil să nu o remarci graţie comportamentului atipic. Nu ştia ce este timiditatea, intra în discuţie cu oricine, în orice împrejurare pentru  a-şi lămuri neclarităţile. Era tipul de elev/student care întrerupea prelegerea profesorilor întrebând şi cerând explicaţii suplimentare până când îşi clarifica dilemele. Nu lăsa nimic să treacă de la ea, chiar dacă asta enerva multă lume. Şi enerva. Se amesteca forţat în problemele cunoscuţilor în momente cruciale, cum ar fi o boală gravă, un accident, o stare cu impact emoţional. Insista la telefon sau chiar suna la uşa celor cu pricina, afişând o faţă plină de compasiune şi adaptându-şi timbrul vocii situaţiei sumbre din mediul familial respectiv. Repet, nu ştia ce este timiditatea. Nu exista uşă pe care să nu o poată deschide dacă îşi pusese în cap să o facă. Îşi oferea serviciile fără să-i ceară nimeni, insistând până când, din bun simţ, cei invadaţi se supuneau intruziunii. Odată trecută această primă fază urma consolidarea relaţiei cucerite, prin telefoane zilnice, sfaturi, oferirea de servicii de la cele mai degradante până la cele mai nobile. Avea o foame în a acţiona în familia vulnerabilă. Devenea unul de-al casei care participa la început tacit, apoi din  ce în ce mai vocal, pe măsură ce îşi consolida poziţia de prim-ajutor în sânul familiei. Deretica la alţii, în loc să-şi facă ordine în propria ogradă.  Prezenţă atipică, îşi  începea imixtiunea cu dulcegării în vorbe, cu schimonosirea vocii, ca, în final, când deţinea controlul asupra celor pe care îi ajuta, să devină o prezenţă certăreaţă, aşa cum era în propria sa casă.

Acesta era parcursul tipic al unui comportament atipic. Ali Macgraw a noastră provenea dintr-o familie strămutată din zona Balcicului. Ochiul critic şi discursul elaborat privind artele le moştenise de la tatăl ei, artist plastic cunoscut şi bine cotat. Ea nu a făcut carieră în domeniul chimiei (ştiinţă insuflată de profesia mamei), deşi ar fi avut toate atuurile. Pare poate hilar, dar ceea ce a descalificat-o în viaţa profesională a fost indisciplina vis-a-vis de respectarea rigorii programului de muncă. Concret, nu se putea trezi dimineaţa devreme pentru a ajunge la Institut. Vorbim de vremuri când nu exista varianta programului flexibil. Când a apărut varianta  a dispărut Institutul. Ar fi trebuit să se reinventeze, ceea ce spiritul său non conformist nu putea digera. Aşa se face că a eşuat în carieră, ceea ce probabil i-a creat un vid greu de suportat şi i-a atras oprobriul soţului. Din omul de ştiinţă ori din criticul cu largi viziuni artistice care ar fi putut deveni, s-a complăcut într-o lungă stare letargică. Păcat!
Kilograme în plus, părul cărunt şi neîngrijit, lipsa de mişcare, lâncezeală, somn prelungit până în mijlocul zilei au îmbătrânit-o cu mult innainte de vreme, doar trăsăturile rasate mai amintesc de Ali Macgraw de altădată. Îşi dorea o familie altfel decât cea pe care o avea. Cautând să înţeleagă cum trăiau alţii, se punea vremelnic la dispoziţia lor, într-un gest altruist. Ciudat si trist!

Unele uşi i s-au închis în nas, pe altele le-a trântit în urma ei, după ce şi-a săturat curiozitatea maladivă. Odată ce înţelegea mecanismul de funcţionare al celor pe care îi curta, îşi schimba atitudinea.Vocea se îngroşa, cuvintele dulcege erau înlocuite de vorbe grele, iar centrul de interes se muta spre altcineva. La început deranja cu insistenţa în a-şi impune ajutorul, la sfârşit deranja cu debitul verbal şi concluziile răutăcioase bazate pe cunoştinţele acumulate/furate,  în timpul compasiunii dirijate.

Ce gust amar!

 

Tag-uri:
Categorii:
Fără categorie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title