„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Generatia X (II)

de

generatia xS-ar putea sa se intoarca (verbul  la conditional).  Asa raspund tinerii din diaspora cand sunt intervievati.  Cand ai putin peste 20 de ani, cand ti-ai adaugat la studiile din tara altele facute  afara (master, doctorat, post doc) sau mai mult, ai luat scoala de la zero, pentru a accede la un job, cand ai invatat  o limba noua, pentru un CV  imbatabil,  cand ti-ai  incropit o familie internationala si cand mai devii si parinte, atunci de buna seama nu poti raspunde: cu siguranta ma voi intoarce in tara. Pentru ca nu poti sterge cu buretele inca o perioada. Ai sters odata ce ai plecat. Nu te poti juca cu anii tineretii si nu poti da pasarea din mana, pentru  cea de pe gard. A sovai inseamna a pierde timp si bani.

DOR. DA! E unic si plin de incarcatura. Devine suportabil cand esti tanar si cand te imparti intre tara de origine (care devine locul vacantelor de Craciun si Paste) si tara in care, cu sacrificii, te-ai integrat. Nu iti este prea comod in nici una dintre ele. Cand esti acolo vrei aici si invers. Pana la urma este un disconfort. Traiesti cu dorul ca si cu o afectiune neoperabila.  Pentru ca orice ar fi , oriunde ai fi, “Dorul doare. Doare tare. ” (Oana Pellea).

Obisnuinta se instaleaza, iti vezi de rostul vietii acolo unde, cand tragi linie, semnul (+) iti da speranta pentru maine.  Vrei sa te intorci, dar tot amani. Copiii cresc, incepe scoala. Pe cine mai sacrifici? Pe ei, pe tine,  pe parinti (ramasi in tara)?!  Apele trebuie separate. In graba spui: pentru decizii grele mai exista MAINE.  Ieri-azi-maine, triologia vietii care curge.

Parca ai inceput a scrie mailuri bilingve! Unele expresii ti s-au intiparit atat de bine in minte, incat nu le mai gasesti echivalentul romanesc. Nu e usor sa vorbesti, in proportii diferite, limba materna si limba straina. Efortul cerebral incepe de aici. Zilnic, te zbati in schimbul de cuvinte .

Mai mult.  Incepe si accentul sa sufere inflexiuni  straine.  Intoarcerea definitiva devine un scop indepartat. Definitiv! Ce conotatie mai are acest cuvant, cand exista libertatea de a alege, de a schimba, de a veni, de a reveni ?!

Vor reveni tinerii plecati?  Posibil, dar cu un amendament. Cand vor fi devenit seniori realizati. Si… epuizati.

 

Tag-uri:
· · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Bine punctat! Profit de aceasta interventie pentru a va aprecia scrisul.

    Gabriela 29 martie 2015 18:32 Răspunde
    • Multumesc mult, pentru apreciere.

      Lacramioara Salajan 29 martie 2015 20:12 Răspunde
  • Cata dreptate aveti!

    PVD Invest 31 martie 2015 20:16 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title