Incepe luna decembrie, o luna aglomerata in evenimente. Un amestec bizar de comemorari si sarbatori fericite. Ineditul situatiei il constituie suprapunerea transferului de putere la cel mai inalt nivel, cu implinirea a 25 de ani de la executarea unui cuplu prezidential. Unii fac parastase, altii dau banchete somptuoase. Asa este viata. Unul naste, altul moare. Dar parca la noi, la romani, prea se aduna toate, deodata.De la monarhia confortabil reasezata in palatele care i-au apartinut odata, la democratia cumplit de greu si inca fragil instaurata. De la defilarea trenului regal in scop memorial, pana la caruta trasa de cai, pentru unii tarani inca un mijloc de trai. De la cantul sacru la jocul politic. De la spectacolul jalnic al arestarilor indelung asteptate, la parada militara minutios organizata. Dintre europeni, doar noi si francezii mai sarbatorim cu fast militar, Ziua nationala. O spun cu mandrie. Este superb. Este maret.
Moscovitii au si ei parte, de defilari impresionante. Dar asta este cu totul o alta poveste. Revenind pe meleaguri natale, asteptam cu infrigurare masuri luate la rece, dupa acest atat de special decembrie. Presedintele ales, cu raspunsurile sale seci va putea oare, sa puna in aplicare « lucrul bine facut » ?! Sper. Si mai sper, in ianuarie, care se anunta foarte geros sa avem parte, de fierbinti schimbari structurale. De cat mai putine vacante parlamentare. Pentru ca, ar fi cazul sa punem in aplicare,vorba romanului/neamt : Arbeiten, arbeiten, arbeiten !
Inainte de toate, sa incepem ultima luna din an cantand:
« Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! » si mai departe…