Ma bucur zilele acestea de Olimpiada, de la Sochi. Am mai scris un articol aici, despre sportul de performanta ca despre o lume, pe care am iubit-o tanjind, in anii adolescentei si ai primei tinereti. O poarta grea cu scrasnet vatamator mi s-a inchis… in nas.
In dupa amiaza aceea din clasa a -V-a cand profesoara de sport mi-a spus, dupa ce sarisem elastic si sigur de pe barna: Nu poti continua antrenamentele! Nu are nici un rost! Esti prea inalta pentru acest sport!
Veneam atat de entuziasta la sala, in fiecare dupa amiaza. Imi terminam rapid lectiile si imi luam sacul cu echipamentul neaerisit. Eram pe fuga cu toate. Ca si acum, de altfel.
Profesoarele de sport erau dure. Toate, pe care le-am avut. Unele au fost mici de statura, altele inalte. Unele debutante, altele deja foarte mature. Pentru sportul cu mingea, sport de echipa, aveam un altfel de handicap. Eram prea feminina. Cand aruncam la cos parca dansam, rotirea mainii fiindu-mi prea gratioasa, pentru o pasa. Nu ma puteam impinge, nu imi iesea nici un fault, dupa cum nu-mi iesea, din gura, nici o injurie. Luam 10 la educatie fizica, doar pentru vointa. Eram deja la liceu si mi se propusese sa fiu pivot, in echipa de baschet. Mi-ar fi placut sa fac cariera sportiva, sa merg la schi, sa-mbrac fustita alba si sa rotesc, cu ferma eleganta, un Dunlop.
Nu a fost sa fie!
Nu m-am lasat de sport. Am cautat, mereu, salile de miscare si bazinele de inot. Am facut aerobic. Dupa o pauza lunga cauzata de motive obiective, acum merg iarasi la sala. Sunt printre cele mai … mature. Ma simt foarte bine, seara, cand dupa cele zece ore de stres si de prea multa gandire, imbrac costumul elastic de sport.
E o adevarata fericire. Profesoara de sport este de varsta mea. Si, este cu 8 cm mai inalta. Pe ea nu a descurajat-o nimeni. A terminat Institutul de Educatie Fizica si Sport. Nu a excelat la sol si barna. Dar, azi are propria ei afacere. Evident, legata de Sport. Conduce mai multe grupe de aerobic, aquagim, Yoga si Pilates. Am inceput orele cu ea, inainte de a avea copii, indata dupa terminarea facultatii. (La un moment dat imi duceam si fetita, care avea abia doi ani si care, cand ma vedea lucrand la saltea, mi se catara pe abdomen. Divina greutate!)
Profesoara cea inalta si zvelta ne invata sa ne relaxam dupa ritmul draconic, rasucindu-ne in Lotus, pe vremea cand la noi aceste practici erau interzise. Ne initia in exercitii de inspiratie/expiratie, simtindu-ne diafragma lucrand. Ne reveneam din efort, meditand. Apoi brusc, aplaudand in ritm alert ne imbracam, parasind oaza de miscare si sanatate. Miscarea continua m-a mentinut pe o altfel de barna. Barna vietii. Am avut nevoie de antrenament continuu. Doar astfel, mi-am mentinut echilibrul. Nu am clacat pentru ca, printre alte mari iubiri…iubesc sportul.