Poti fi victima unei invidii la fel de stupid, precum victima unui accident de circulatie. Impactul este violent si se abate asupra ta venind din partea unui nimeni, de nicaieri. Ne intersectam destinul intr-o secunda fatala cu al celui care ne devine calau, din neatentie, din lipsa de prudenta, din nesabuinta la volan. Intr-o clipita iti reteaza dreptul cel mai de pret: dreptul la viata. Un nimeni, venit de nicaieri ti se infige in viata si face tandari, tot ceea ce ai mai scump. Ramai stana de piatra. Apoi, te dezmortesti si simti caldura lacrimilor pe fata. Ele au o consistenta ciudata. In ele urla durerea, revolta si vesnicia despartirii de cel drag. Pe buzele arse ramane intrebarea : De ce oare, Doamne ?
***
Invidia o poti starni, fara sa ai nici cea mai mica banuiala. Poate avea fata umana, dar cu revers schimonosit de ura. Ar vrea sa stapaneasca totul. Si pe tine. Ti-ar devora si linistea care te inconjoara. Adica, exact ceea ce invidiosul nu a avut si nu va avea vreodata.
El arde inlauntrul sau. Este coplesit de duh rau. Un monstru creste in trupul sau. Fata candva umana se metamorfozeaza intr-o masca malefica. Victima pe care si-a pus ochiul (iesit din orbita), nu mai are nici o sansa. Se va elibera de focul dracesc scuipand, asupra celui nevinovat si linistit, otrava si venin.
***
Nu este nici o greşeală dacă îi numim pe invidioşi fiare şi demoni. Aşa sunt invidioşii sau chiar mai răi, pentru că fiarele se năpustesc asupra noastră numai când sunt flămânde sau când noi le stârnim, însă invidioşii, de multe ori chiar şi atunci când le facem bine, se poartă ca şi cum i-am fi nedreptăţit. Demonii simt duşmănie faţă de noi, dar nu şi faţă de ceilalţi demoni, în vreme ce oamenii invidioşi nu ţin cont de nimic. Aceştia nu se îngrijesc de mântuire şi îşi dau sufletul la iad, umplându-şi inimile cu tristeţe şi tulburare fără nici un motiv. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
P.S. Paralela dintre cele doua stari de fapte descrise, nu este deloc intamplatoare. Sunt traite si se aseamana prin efectul devastator.
Diferenţa dintre cele două situaţii (accidentul de circulaţie vs. invidie) e, cred eu, faptul că dacă în cazul unui accident nu ai niciun control asupra consecinţelor, în al doilea caz poţi să îţi ,,setezi” reacţiile faţă de un invidios. Poţi să fugi de el, dacă nu-ai altă soluţie (îndepărtându-te cu totul), căci cu un invidios nu negociezi, nici nu empatizezi. Îl poţi doar COMPĂTIMI, ca pe un bolnav de o maladie sufletească fără leac.
Se spune că orice lucru are asupra noastă exact puterea pe care i-o dăm noi.
Tu fii bun, oricum… Si cand vei intelege ca fiecare are motivele lui sa fie asa cum este, chiar daca uneori stupide, stupideeee…(totusi motive), este posibil sa atragi in viata ta cat mai putini oameni din acestia…
Interesant articolul