„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Vacanta, obiectiv bifat

de

A fost si munte, a fost si apa, a fost si cetate, a fost si vegetatie abundenta. Natura, paradoxal,  salbatica si  generoasa. Au fost revederi, dar si cateva contacte noi. Amicitii mai vechi, aparent uitate. Revigorarea unei relatii care parea a se fi topit, in urma unor evenimente ciudate. Multa miscare fizica, o binecuvantare dupa mai bine de un an de trai fortuit sedentar. Mintea s-a lasat pagubasa cand forta musculara a devenit primordiala. Privirea nostalgica asupra unui apus de soare. Ochiul se focaliza pe fascilulul de lumina protejat de borul palariei din pai. Abandon de sine pe panza intinsa a unui sezlong. Somn reconfortant, sub cer instelat si in zumzet voios de greierasi care il inlocuia, fara regrete, pe cel de pe telefonul mobil. Dezintoxicare pe cai eminamente naturale. Luna ca un covrig rumenit predispunea la tacere in doi si la gandul unit in complicitate. Fara imixtiuni exterioare, fara obligatii fata de vreo agentie de turism, fara ore fixe, doar cu un program convenit sa confere confort si placere.
In fapt, am dat frau liber a tot ceea ce nu am putut face in conditiile vietii constranse de obligatii si conveniente.

Sa faci altceva. Sa-ti schimbi bioritmul. Sa-ti bucuri corpul de efectele binefacatoare ale aerului usor sarat, datorat valurilor care se sparg, la intalnirea cu o stanca increstata. Sa-ti intinzi muschiul piciorului in salt, de pe un bolovan pe altul, pe crestele unui masiv important. Sa iti pliezi talia incinsa cu un hanorac, dupa o floare de colt care te provoaca de la o inaltime nu prea usor de escaladat. Sa-ti lasi pielea ciupita de alergiile provocate de aerul poluat din oras, sa respire liber, fara constrangerile date de machiaj. Sa chemi razele soarelui matinal sa iti deseneze pe fata, cu un altfel de dermatograf. Natural. Liber. Zgomotul sa fie doar al tipatului provocat de vreun pescarus disperat.
Sa mananci la un retaurant cu specific local. Sa incerci tentatii gastronomice noi. Or, sa te asezi la picnic in aer curat, la umbra unui copac. Sa iti lipesti fata de scoarta arborelui care te incarca cu energia lui. Este vital. Desprinderea dintr-o astfel de imbratisare te insanatoseste atat fizic, cat si mental. Am verificat. Un alt moment, care nu ar trebui neglijat, ar fi efectul reflexoterapiei, realizat prin mersul in picioarele goale pe o peluza tunsa si improspatata de firul de apa al unui irigator turnant.
Sa inlocuiesti rigorile taiorului cotidian cu lejera combinatie dintre bermuda si maieul alb, discret dantelat. Sa-ti adaptezi mersul sandalei joase cu curelusa petrecuta comod, intre primele degete de la picior.
Sa-ti animi seara, la un festival cu caracter estival. Sa asculti muzica unor vedete locale care pe moment iti plac, dar al caror nume il uiti imediat ce ai facut primul pas, spre avionul care iti curma brusc visul turistic.

Sa nu fii singur. Sa nu fii singur in doi. Sa fii cu acel Cineva, care este pe aceeasi lungime de unda cu tine. Prea multe conditii? Prea greu de realizat? …
O vacanta reusita este atunci cand ai bifat toate acele dorinte care par de nerealizat.
Cand regreti ca s-a terminat, ca timpul a zburat. Sa dureze atat cat sa dea gust stilului de viata pe care il ai de continuat. Ca un ingredient care da savoare platoului cu bucate rafinat asortate.

Evadarea din cotidian, cel putin odata pe an, este necesara, pentru a functiona normal si mintea, si trupul.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Frumos si nostalgic!
    Oare cum se simt cei pentru care viata este o continua vacanta?

    Ecaterinas 8 august 2013 8:35 Răspunde
    • Nu stiu raspunsul.Dupa cum nu stiu cum se simt cei care pot cheltui fara constrangeri, cei al caror card de cumparaturi pare a avea o linie „lunga si interminabila” de credit. Eu ma stiu bucura din plin de cele 2-3 saptamani de repaus, dupa care revin sa-mi refac resursele.Multumesc pentru comentariu,Ecaterinas!

      Lacramioara Salajan 8 august 2013 16:10 Răspunde
      • Cand plec in vacanta ma desprind de probleme si de gandurile care ma apasa. Imi place foarte mult marea. Plec de la mare cu multa tristete si lacrimi in ochi. Si totusi, cand ajung acasa zambesc si am o stare de bine. D’ale vietii taine…

        Ecaterinas 9 august 2013 7:33 Răspunde
        • Simt tristetea de dincolo de comentariul tau. Si, da! Marea are rol terapeutic.:)

          Lacramioara Salajan 9 august 2013 16:54 Răspunde
  • Lacramioara, din ce povestesti, ai avut o vacanta foarte frumoasa. 🙂
    Eu voi pleca intr-o vacanta exotica pentru o saptamana in octombrie, de-abia astept!
    Pana atunci, o sa mai am o saptamana de vacanta, la inceputul lui septembrie, dar nu ca sa plec undeva, ci sa ca fiu alaturi de baiatul meu in prima sa saptamana de scoala.
    Si inca mai am 2 zile de vacanta neprogramate si niste zile libere la ciorap, pe care cred ca le voi lua de sarbatori.
    Sa ai un weekend minunat!

    Victoria West 10 august 2013 15:30 Răspunde
    • Vacanta ta exotica se va lasa cu un articol pe blog, cu siguranta:).
      Constat ca iti dramuiesti ca si mine zilele de vacanta, din timp si lasand o „rezerva” la ciorap:).
      Sa incepeti anul scolar cu bine…, dar mai e un pic pana atunci!

      Lacramioara Salajan 10 august 2013 18:04 Răspunde
      • Pai mai sunt 3 saptamani. 🙂
        Chiarm azi am mers la scoala cu Alex, ca sa o vada si sa se obisnuiasca cu ea, si ii spuneam: „Uite aici vei invata, aici vei veni la scoala, iti vei face prieteni noi, vei avea profesori noi” etc.

        Victoria West 10 august 2013 20:26 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title