„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Painea si cartea

de

Painea si cartea nu se arunca niciodata. Orice motiv am invoca precum lipsa de spatiu, lipsa de interes ori suprasaturatia suntem pasibili de a comite o impietate, cand vrem sa ne debarasam de o carte. Painea si cartea ne sunt hrana. Una pentru trup, cealalta pentru suflet. La o mutare intr-o alta tara, la o restructurare familiala sau  la o stramtoare  financiara,  ignoram latura sentimentala si ne descotorosim de hrana noastra spirituala.

O biblioteca bogata in sute de titluri intinse pe cativa metri de etajera este  forma materiala a banului acumulat poate, dintr-o redusa ratie  alimentara. Evoc anii studentiei noastre,  cand  cartela de masa era  supralicitata. Si, cand dadeam un pranz pe-o carte rara.  Painea care ne prisoseste devine hrana pentru necuvantatoare. Festin, la care se inghesuie sa ciuguleasca  pasarile cerului, citand slova bisericeasca.

Cartea care ne aglomereaza spatiul din camera, pe care ni-l dorim aerist, o dam anticarului pe un pret de nimic. Aud de unii care dau cartea, pentru topit. O data cu cartea  ramane si sufletul  parjolit. Cartea nu are pret, cartea are valoare. Cartea si painea raman clasice deziderate cand formele lor mai evoluate, precum tableta si patiseriile parfumate, se  dovedesc a fi forme comerciale la preturi piperate.

 

Cartea pastreaza intre file amprenta celui care le-a iubit, care m-a iubit, care mi le-a daruit. Dragostea de carte ne-a intalnit. Si, gustul comun pentru gatit.

Paine si carte. De pastrat, de iubit.

Categorii:
Uncategorized

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title