„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Postarea 100

de

Dedic acest post aniversar  cu numarul 100, prietenilor si rudelor care imi vor fi alaturi in acest week end, cu ocazia celui mai fericit eveniment, casatoria fiicei mele.

In momentele esentiale ale vietii, ne dorim sa fim inconjurati  de cei apropiati. Familia, rudele, prietenii. Familia braul protector, ne defineste ca om. Rudele se aseaza in ierarhii. Se desprind din ramurile arborelui genealogic pentru a se contopi in alte noi cumetrii.

Prietenii ne sunt strainii, care prin proba timpului sau a cuvantului,  devin  apropiatii momentului. Ii avem alaturi la masa tacerii de dupa inmormantarea unui parinte sau la ospatul de nunta al propriilor nostrii copii.

Granita dintre ruda si prieten este fina.  Prietenul bun l-am dori parte din familie. Calea cea mai simpla ar fi, sa-l ridicam la rang de  nas sau  fin. Rudele uitate sau indepartate  sunt si acestea etichetate,  ca  donatie de la Dumnezeu. Ne sunt date, deci le pastram.

 O legatura sanatoasa poate inflori, din combinatia cea mai neasteptata. Singuri, este cert ca nu putem trai.

In momentele marcate cu rosu in calendarul inimii, ne stau aproape rudele si prietenii. Aceia care  plang cu lacrima noastra, aceia care rad cu buzele noastre.

Rude-prieteni sau prieteni-rude, notiuni abstracte. Sau, fericite combinatii, pe care ne putem bizui. Ori,  universuri variate in care ne putem regasi. Cu certitudine, relatii pline de complexitate.

Feed back-ul pe care-l  primim de la rude si prieteni este proiectia personalitatii noastre. Culegem ceea ce semanam.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Felicitari Lacramioara pentru cele 100 de postari si la mai multe! Casa de piatra fiicei tale si distractie maxima la nunta. 🙂

    Aici in Canada eu nu am rude, dar prietenii mei apropiati au devenit rudele mele atunci cand l-au botezat pe copilul meu, si acum sunt nasii lui si cumetrii mei. 🙂

    Victoria West 18 octombrie 2012 17:02 Răspunde
  • Fie in ceas bun!

    Adriana Gianinna 18 octombrie 2012 20:54 Răspunde
  • Felicitari pentru evenimentele frumoase din viata ta!
    Iti doresc sa contabilizezi in continuare cit de multe postari,precum si bucurii de pe urma tinerei familii ce tocmai se infiripa(zambet).

    Lili 19 octombrie 2012 10:25 Răspunde
  • Draga Lacramioara,

    Iti doresc o zi minunata in calitate de soacra mica, iar fetei tale numai bucurii si Casa de Piatra!

    Eu nu mai prea am timp sa scriu, dar intru sa mai vad ce scrieti!

    Te imbratisez!

    Flavia 19 octombrie 2012 17:27 Răspunde
  • Multumesc dragele mele,Flavia, Lili, Adriana, Victoria!Raspund cu o intarziere, scuzabila. Au fost zile de vis. A fost si o intoarcere in timp pentru mine. Acelasi cerc de prieteni si rude care mi-a fost alaturi la necaz, m-a inconjurat si la bucurie. Ce bine ca ii am!

    lacramioara 23 octombrie 2012 6:11 Răspunde
  • Scumpa mea Lacrima, ne-am intalnit din pacate atat de rar, dar cu atata placere si cu atatea amintiri care ne-au napadit precum frunzisul vested cararile toamnei, pete calde de culoare galbena, portocalie, ruginie, cafenie…scoase in evidenta de inca verdele ierbii…
    Toamna este anotimpul meu preferat fiind o fire melancolica si exagerat de sentimentala si este anotimpul in care am devenit MAMA si eu, aceasta fiind meseria noastra de baza.
    Ma bucur mult pentru tine ca scrii si o faci minunat! Si ma mai bucur pentru tine ca esti inconjurata de dragoste si apreciere. Eu doar visez la asa ceva. Traiesc din amintiri care fiind unice, imi incalzesc sufletul ca si culorile solare ale acestei „toamne varatice” pe care am incecat de-a lungul timpului sa le transpun pe panza. Eu m-am jucat cu culorile si le-am amestecat pe paleta, precum tu ai ales cuvintele si le-ai asternut pe foile albe care asteptau nerabdatoare sa le impartasesti trairile tale…si ai avut ce. Iti doresc mult succes in continuare si Casa de piatra fiicei tale! Je t’embrasse de tout mon Coeur ma Cherie!

    aceeasi AMALIA a ta 23 octombrie 2012 10:30 Răspunde
  • Impresionant, AMALIA mea! Si tu faci parte din grupul care ma-nconjoara!

    lacramioara 23 octombrie 2012 18:33 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title