„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

E criza!

de

Se implinesc patru ani de cand, s-a declarat inceputul crizei. Mai intai au fost mediatizati, autorii unor fraude ametitoare. Jerome Kerviel, la Societe Generale si Madoff parintele societatilor de investitii, de pe Wall Street.

Primele banci al caror nume certifica soliditate pentru economii si plasamente sunt declarate, falimentare. Se prabusesc in stilul lunecos, al dominoului.

Am vazut londonezi stand zile intregi la coada, ca sa-si ridice economiile si capitalurile. Ieseau din banci tragand troilere, pline de valoroase bilete, de lire sterline. Unde le-au dus? Cum le-au protejat? Ce au devenit panicarzii din octombrie, 2008?

Romania abia fusese admisa in UE. Nu a mai  apucat, la asa- zisele valori occidentale: democratie, concurenta, liberul schimb, moneda unica, piata consumista. De atunci  ne trezim, traim si ne culcam, cu acelasi slogan : E criza!

Se fac mereu trimiteri la criza mondiala, din 1929. O comparatie care  rasfira panica. Cine mai stie cum au stat atunci, lucrurile ?! Care au fost motivele?! Alte vremuri tulburi. Alte intrigi. Istoria, vedem si noi cum se scrie. In  culori politice, cu vagi nuante democratice. Suntem manipulati. Toti. Toata planeta. Se schimba proportiile. Se predau fortele. Cine sunt puterile? Care sunt aliantele? Cine e sus? Acceptam emergentele?

Suntem perdanti. Perdanti fideli. Stigmantul ne e in frunte. Cand vrei sa te ridici, te-ngenuncheaza vecinii, ca sa priveasca mai lesne peste tine. Care vecini? Toti, cei din cele patru punctele cardinale. Le stam in cale. Asta e vina noastra, cea dintai. Ca suntem asezati pe o margine de lume occidentala si cu vedere spre poarta orientala.

Criza ne-a fost dictata, inoculata, in vana noastra danubiano-carpata. Fugeam, fugeam de comunism. Lumina la care de jumatate de secol am ravnit, tocmai s-a stins. Economie, austeritate, strangem cureaua. Noi toate astea, le-am mai trait.

Credeam ca ne trezim din vis. De fapt, ne cufundam in alt abis. Unul cu iz, de esuat capitalism.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Actuala criza financiara pare mult diferita fata de cea a anilor 29′. Totul decurge ciclic asa ca revenirea nu se poate produce decat lent. Si nici nu-i sigur la ce se revine, in niciun caz la starea anterioara a lucrurilor. Cert e ca o economie nu poate sa-si revina decat promovand consumul;si mai cred ca o noua ordine va prima. Partea buna a crizei face ca omul de rand sa nu risipeasca si sa se dedea mai mult educatiei financiare in propria ograda.

    Adriana Gianinna 3 octombrie 2012 23:25 Răspunde
  • In urma cu mai putin de doua decenii, ipoteza unei manipulari la nivel mondial parea literatura SF. Acum foarte multi oameni incep sa vada cum lucruri disparate se leaga si ideile care pareau fantasmagorice se transforma in realitatea din jurul nostru. Capitalismul, asa cum a aratat el inainte de 2008, e falimentar. Latura sociala trebuie reconsiderata. Asistam la necesitatea unor transformari fundamentale care, altfel decat prin mari zvarcoliri sociale, nu pot fi infaptuite. Am fost adusi, precum o turma, la intrarea ingusta care duce catre „noua ordine mondiala”.

    Marinela 7 octombrie 2012 15:59 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title