„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Dragostea e oarba

de

Cand o belgianca flamanda, nascuta in orasul burghez Anvers, cu codul bunelor maniere invatat si aplicat ad litteram, cu o educatie riguroasa, avand cuvantul ordine ca si cuvant de ordine se indragosteste de  un romanas, care nu are nimic de a face cu toate acestea, se spune ca dragostea e oarba. 

Parintii credeau si ei orbeste, ca fetei o sa-i treaca si ca se va intoarce la Anvers, unde o astepta o alianta( putin aranjata ce e drept), cu o familie cu grad inalt in marina militara. N-a fost sa fie. Fata a ales. Un drum mai anevoios. Spre Est. Mama, ca orice mama voia sa o ajute sa discearna, sa o faca sa vada diferenta de clasa sociala, de cultura, de situatie materiala. Tanara era total, refractara.

 Si, s-a facut o nunta ca in povesti, dar nu de trei zile si trei nopti ci de trei ori, in cele trei tari. Austria, Belgia, Romania. De ce Austria? Pentru ca acolo s-au stabilit, la mijlocul axei care uneste, tarile celor doi parteneri. Cei trei copii care au venit pe lume din cuplul belgo-roman, sunt foarte reusiti. Sunt talentati, frumosi si instruiti. Sunt educati in acelasi spirit burghez.  Masa se aranjeaza de trei pe ori zi, ca si cum ar fi de fiecare data un festin. Regim strict, de viata, de joaca pentru cei trei copii. Ordinea este cuvantul care se aude cel mai des, pronuntat in casa. Totul este organizat si respectat. Sfertul de ora este sfert cu adevarat, nu se admite nici in gluma, sa fie abordat ca unul “ academic”. Verbul a intarzia, la ei nu se pronunta, in nici o limba. Nu se accepta, deci nu exista.

Copiii vorbesc current trei limbi grele: flamanda, romana si germana. Aceasta din urma in mod paradoxal figureaza in acte, ca limba materna. Adica, limba tarii mama nu cea a mamei mama. Complicat. Atipic. Pana acum a fost, cum a fost. Lucrurile incep insa sa se diversifice. Fata cea mare are 16 ani. Parintii i-au dat sansa sa faca cate un an scolar in tarile lor natale, dupa care urma sa se intoarca  acasa in tara …mama. La Anvers i-a placut si scoala si conditiile de viata. In Romania insa…s-a intamplat un mic neprevazut. S-a indragostit. Orbeste. Socoteala austriaca nu s-a potrivita cu piata romaneasca. Micuta belgo-romano-austriaca, nici gand sa se mai intoarca, acasa. Vrea si a si reusit( se pare ca i-a convins si pe psihologii cu care a vorbit) sa termine liceul si sa dea bacalaureatul, in Romania. Iubitul ei este coleg de clasa.

Problema este limba. Limba romana ca materie, la bac.Va reusi sa o stapaneasca  in mai putin de doi ani? Si  bacalaureatul luat aici, la ce o sa-i mai foloseasca? Inainte de a se indragosti, spunea ca vrea sa faca studii de design vestimentar. Cea mai renumita scoala se afla tocmai la Anvers.

Istoria se repeta sau trecutul se razbuna. Mama, rebela indragostita de odinioara si-a epuizat  fortele si  metodele de convingere. A capitulat. 

Daca dragostea e oarba, la ce bun un bacalaureat fie el si austriac?!

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Da, nu te pui cu dragostea…;) Interesanta poveste. culmea-i ca nu stiu in ce masura cred in proverbul din titlu sau mai degraba cred ca dragostea adevarata are dreptul sa rastoarne ordinea (tre sa fie enervant sa traiesti doar sub cuvantul asta!)si logica si reface ierarhiile, drumul in viata. Si daca simti asa e mai bine sa o urmezi, nu?

    Cezara 11 iulie 2012 19:00 Răspunde
  • Cezara,nu-mi place cum suna zicala cu pricina!Povestea este cat se poate de reala. Si, pentru a „N” a oara constat ca ne incadram in niste matrite. Ne regasim intr-un tarziu tocmai in situatia de constrangatori. Razbunarea timpului.
    Logica vis a vis de sentiment, ar fi un subiect interesant de dezvoltat aici..

    lacramioara 14 iulie 2012 6:48 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title