„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Sarbatoare medievala

de

 

Imi plac sarbatorile medievale, cu paradele de costume, carele alegorice, fanfarele, spectacolele de umbre si lumini, multimile adunate in jurul paharelor pline, bistrourile prin hublourile carora, te imbie gustari “a la carte” . Strazile cu pavajele ingrijite, casele cu zidurile groase si cu ferestre mici incastrate, peste care se despletesc splendide mladite de muscate. Rosu si gris, piatra si flori. Atmosfera autentica a unui ev atat de indepartat si totusi atat de prezent. O intoarcere in timp, un timp al intoarcerii. Simboluri si teme legate de sorgintea unor cetati medievale, devenite pietre de temelie ale urbelor actuale.

Asa am descoperit, Sarbatoarea Doudou care se desfasoara in fiecare an, la sfarsitul lui mai inceput de iunie, in functie de cum cad in calendar cele doua sarbatori, Inaltarea si Rusaliile catolice. In oraselul Mons din Belgia. O sarbatoare cu tenta religioasa, dedicata patroanei orasului,care este Sfanta Waudru. Raclele sunt scoase din frumoasa catedrala care le adaposteste, urmand o procesiune, pe durata a patru zile. Are loc si o lupta simbolica, intre Bine si Rau. Un spectacol  grandios organizat cu mare precizie pe ore si in puncte diferite ale orasului. Raul este intruchipat de un Dragon urias, a carui coada este in final sacrificata in intregime de multimea care se inghesuie, pentru a-i smulge  fir cu fir. Se spune, ca este purtator de noroc. O poveste lunga, complicata, o traditie pentru care locuitorii orasului Mons se lupta pentru a o include in patrimoniul UNESCO.

Autoritati locale, oameni politici, cadre ale universitatii din Mons dar si oameni simpli isi dau in acele zile mana, isi imbraca frumoasele costume de epoca si petrec cot la cot, intr-un exemplu de patriotism si mandrie cetateneasca.  

Am fost si eu acolo, in urma cu ceva vreme, cand Elio Di Rupo actualul prim ministru al Belgiei, originar din Mons, de profesie chimist isi intretaia destinul professional cu al sotului meu, in cadrul unui proiect stiintific comun. Am pastrat ziarul si mai pastrez si firul din coada lui Doudou. Ce mica e lumea!

                                imagine din arhiva mea      

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Te-am descoperit abia azi…
    Din intamplare, intr-un moment de plictiseala si ragaz, dorind sa evadez putin din stresantul cotidian. Am citit ultima postare, apoi mergand cronologic inapoi, inca una si inca una… si nu m-as mai fi oprit…
    Emotia pe care am simtit-o citind cuvintele tale, mi-a adus de multe ori lacrimi sub pleoape. Am regasit putin din mine in multe din gandurile tale si iti multumesc.
    Candva, obisnuiam sa astern si eu ganduri pe hartie, dar m-am oprit la un moment dat, cand totul a inceput sa imi para fara sens. Apoi m-am cufundat in gri-ul rutinei zilnice si doar uneori, dimineata, privindu-ma in oglinda, in timp ce imi pun masca de iesit in lume, imi aduc aminte ca din nou nu am gasit timp sa stau de vorba cu sufletul meu.
    Gandurile tale, asternute cu atata sensibilitate si talent, au fost ca un balsam si ca o revelatie. Am descoperit ca intr-o lume dominata de bani, de interese si invidii meschine, mai exista oameni frumosi, mai exista emotie, mai exista normal.
    Voi fi cu siguranta o cititoare fidela si ma bucur ca te-am (re)descoperit.
    Iti multumesc inca o data.

    Olga M 8 iunie 2012 19:40 Răspunde
    • Bine ai venit aici, Olga M! Ai lasat un comentariu care m-a impresionat, ceea ce ma obliga si ma onoreaza. Si eu iti multumesc.

      lacramioara 9 iunie 2012 13:44 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title