„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Echinoctiul Berbecului

de

Natura are legile sale perfect definite. Anotimpurile, ca si semnele astrale se succed firesc, cu precizie matematica. Primavara  se impune in ritm voios, cu primule pe gazonul proaspat curatat, cu ghiocei care strapung ultimele urme de inghet, cu copacii care se cer  despovarati de crengile curbate  sub povara zapezii care parea, a nu se mai sfarsi vreodata. Soarele rasare grabit, pentru a oferi cu generozitate cateva minute de lumina suplimentare, in fiecare zi.

 

Ne dezmortim, dand la o parte din infofoleli, din kilograme, din ganduri apasatoare, din perspective daunatoare. Speram intr-un reviriment al economiei, intr-o anulare oficiala a crizei financiare, transmisa de la Bruxelles ( de unde a si fost decretata, in acel sumbru octombrie 2008). Incredibil! Parca a  fost ieri!

 

Si, pentru ca a inceput  Zodia Berbecului, spun  aceluia care ma citeste, ca iert fara sa uit raul pe care mi l-a facut. Ca, am fost si raman aceeasi altruista. Si, nu il las sa piara pe cel, care pentru o clipa a fost orbit de o speranta desarta, de o  intrusa ce suferea  de o curiozitate bolnavicioasa. O vicioasa.

Intind mana si ii ofer, a doua sansa  sub semnul Echinoctiului. Natura umana are regulile… sau poate paradoxurile ei.

Categorii:
Uncategorized

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title