„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Banii sau viata?

de

O amenintare demna de filmele cu cowboy, in care un John Wayne impunator, ars de soare, sarmant  cu basmaluta rasucita in jurul gatului, intinde patul pustii spre vreun vistiernic. Sau, mai aproape de zilele noastre, acelasi slogan apartine insului cu cagula care pune pistolul la tampla unui biet casier.

Aparent aceste clisee nu au absolut nici o legatura cu ceea ce vreau sa supun atentiei voastre. Doar, aparent.

 

Ati auzit de boala secolului cu nume englez, burn–out? Cu siguranta. Un sindrom de care nici unul dintre noi, nu suntem feriti. Ne simtitm obositi,descurajati, nemotivati. Avem unul sau mai multe joburi, care ne sleiesc. Burn–out este o epuizare profesionala, intinsa  la extrem. O boala parsiva, care fara a avea o simptomatica evidenta, „ne lucreaza ”  lent, de-a lungul mai multor luni sau ani. Ne propunem obiective irealizabile sau sarcini insurmontabile. Ori, suntem presati de situatie pentru a contribui la realizarea profitului firmei, ai care angajati suntem. La toate acestea, daca se mai adauga aspecte ale personalitatii noastre, cum ar fi profesionalismul acerb, constiinciozitatea innascuta, dorinta exagerata de a placea, incapacitatea de a delega din sarcini, atunci suntem candidati siguri la contaminarea, cu flagelul burn- out.

Daca oboseala continua, deprimarea, scaderea stimei de sine, sentimentul de incompetenta, irascibilitatea dar si tulburarile de natura psihosomatice, sunt stari permanente, agravante, atunci trebuie sa ne spunem : STOP! Continuand astfel, ne autodistrugem.

Si totusi, intre credite, facturi, copii de crescut, lipsa locurilor de munca si  „luxul” de a ne lua un repaus  sabatic in care sa ne regasim, alegem sa mergem mai departe,  in acelasi ritm chinuitor. Ne trezim obositi, in fiecare zi. Cu gesturi   robotizate, imbracati in culorile cenusii ne indreptam  spre  aceleasi cladiri bolnave, cu aspect de cuburi termopane.

Cine ne pune arma la tampla, intrebandu-ne : Banii sau viata ? Raspuns : NEVOIA.

Viata sau sanatatea mai pot astepta, banii insa, nicidecum.

 

 

 

 

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Treaba e ca in momentul in care alegi o cariera, investesti cativa ani pentru asta, apoi esti pregatit sa iesi in lume sa castigi bani.Asta nu e un lucru rau, trist este cand nu stii cum si cand sa te opresti.
    Din pacate costul vietii o sa fie din ce in ce mai mare in anii ce vin, iar oamenii sunt de-atat de multe ori prea putin pregatiti sa dea piept cu viata(prin prisma banilor)
    Si varianta munceste din greu, investeste apoi lasa-ti banutii castigati cu truda pe mana investitiilor gen-fonduri mutuale, obligatiuni ori mai stiu eu ce , ma tem ca nu o sa dea roade.Educatia financiara trebuie sa inceapa de timuriu, in familie, dar tare cred ca sunt inca multe familii in care subiectul banilor este inca tabu.

    Adriana Gianinna 23 februarie 2012 22:17 Răspunde
    • Educatia financiara ar trebui facuta in familie. Desi sunt de specialitate, recunosc ca nici prin gand nu mi-a trecut sa-i fi pus pe copiii mei sa participe la bugetul de venituri si cheltuieli al familiei. Mai grav nici nu mi-am stabilit un asfel de buget. Am intalnit aspectul acesta la familiile prietenilor nostri din tarile occidentale. Acolo se tine o contabilitate la propriu cu facturi arhivate in bibliorafturi, cu zi dedicata in fiecare luna pregatirii platilor, verificarii extrasului de cont, reportarii anumitor facturi in luna in urmatoare, transferului unei anumite sume in contul de economii, plati partiale, etc. Copiii, DA copiii deja la 14 ani cand isi incep ucenicia si castiga primii banuti isi platesc si primele facturi care-i privesc.

      lacramioara 26 februarie 2012 7:50 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title