„Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. – John Barrymore“

Sissi, poveste de Craciun

de

sissi6Cand spui Viena spui Sissi. Numele delicatei imparatese  se leaga si de alte locuri care pastreaza,  dupa mai bine de un secol, amprenta trairilor sale.

Din Bavaria, trecand prin Elvetia, depasind Austria, poposind la Budapesta si ajungand  in Corfu, ca turist insetat de cunoastere, esti marcat de prezenta imparatesei Elisabeta a Austriei. Castelele, opere de arta  care imbina clasicul cu barocul, fastul cu bunul gust, si care i-au fost resedinte, sunt impecabil pastrate spre bucuria vizitatorului.

Craciunul este aproape si, pentru ca Sissi s-a nascut intr-o zi speciala asa cum a fost si viata ei, anume pe 24 decembrie, m-am gandit sa-i dedic acest post.

Am avut sansa sa impletesc sirul calatoriilor mele cu firul vietii imparatesei Elisabeta. Reconstitui fascinata un puzzle din bucatelele care mi-au fost intinse ca unui copil avid de cunoastere. Si, m-am rasfatat primindu-le si oferindu-le mai departe celor sensibili, ca pe un dar. Dar de Craciun. Craciun imperial.

mayerlingMayerling. Drama unei iubiri imposibile. Dragostea patimasa dintre printul Rudolph si baroneasa Maria von Vetsera. Dragoste cu final fatal. Coloana sonora se integreaza magistral cu atmosfera vietii de palat. Rudolf, nimeni altul decat unicul fiu al cuplului Franz Josef si Sissi (cuplul mai avea doua fete). Distributia de exceptie. Catherine Deneuve si Omar Sharif in rolurile principale, cu participarea extraordinara a Avei Gardner in rolul lui Sissi. Aceasta a fost prima mea intalnire cu Sissi si cu … Catherine Deneuve. Am revazut fimul cu o obsesie maladiva. Ma marcase iremediabil, la cei 14 ani ai mei.  Deneuve mi-a devenit actrita fetis de atunci si pana in zilele noastre.

Nu stiu de existenta vreunei ecranizari mai moderne, a dramei de la Mayerling. Stiu doar ca, de curand, am calcat pe urmele celor doi indragostiti, respirand aerul din Mayerling.

Romy Schneider,  fosta logdnica a lui Alain Delon, o alta frumusete disparuta tragic si prea devreme, a creat o Sissi  magnifica in ecranizarea de trei serii a romanului Odette-ei Ferry. Nu cunosc o alta actrita care sa se identifice atat de armonios, cu imparateasa Austriei si regina a Ungariei. Peste multi ani aveam sa primesc romanul, intr-o eleganta editie Hachette France. De atunci, Sissi imi zambeste din cele trei volume asezate frumos in biblioteca mea.romy

La Budapesta, unde anul trecut am facut o mica descindere la inceput de septembrie, ca un facut, am fost cazata la un hotel prietenos, decorat in stilul fastuos al saloanelor habsburgice. Numele lui era … Sissi. Am pastrat un mic accesoriu, din gama consumabilelor hoteliere, ca semn al sederii mele. La 15 minute de la  iesirea din Budapesta, se afla castelul Gödöllö, care a fost daruit cuplului Franz Josef- Sissi de catre contele maghiar Andrassy, despre care se spunea ca o idolatriza pe imparateasa. Castelul este impecabil intretinut ( anul trecut lucrarile de restaurare erau abia terminate),  fara a fi spectaculos ca arhitectura, precum cele din Austria.

Elvetia. Tara in care Sissi calatorea adesea, avea sa devina locul asasinarii sale de catre un anarhist. Imparatesei ii placeau calatoriile incognito. Pe cand se pregatea sa faca o vizita baroanei de Rothschild, langa Geneva, indreptandu-se spre vapor,  a fost imbrancita in multime. Inima sa a fost strapunsa cu o lama fina triunghiulara (stylet), decedand putin mai tarziu in camera sa. Avea 61 de ani. Pe promenada Beau Rivage din Geneva, Sissi a ramas incremenita pentru eternitate, o frumoasa statuie amintind odiosul asasinat.

Am vizitat muzeul lui Sissi de la Viena, in anul urmator mortii unei alte personalitati feminine absolut speciale, printesa Diana. Poate, pentru ca eram inca marcata de incredibila realitate, am gasit multe asemanari intre cele doua doamne, pe care le despartea un secol. Nonconformiste, avangardiste, atente cu silueta ( Sissi facea echitatie la Scoala spaniola, iar in camera sa de zi spalierul si scarita din lemn erau accesoriile necesare exercitiilor fizice zilnice). Cochete, adulate. Nefericite. Simple, caline, apropiate de inima celor de rand. Tanjind dupa o viata normala. Amandoua, cautandu-si fericirea in banalul cotidian. Ce utopie!

De curand, dupa un ragaz de 13 ani, am revazut muzeul lui Sissi. Am pasit cu emotie in lumea unei dinastii care a lasat urme adanci in cultura europeana. O dinastie care s-a  intins pe o arie care azi se numeste, amenintator,  zona euro si care pare sa alunece spre abis. Am fost mult mai atenta la detalii. Mi le-am notat, le-am adunat si am incercat cu greu sa ma restrang la dimensunea unui cadru-cadou, pe care sa vi-l ofer, ca pe un dar de Craciun.

As mai atatea sa va spun despre Sissi…

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Lacramioara, am citit si eu mai demult o carte care sa chema (daca-mi aduc bine aminte) Maria Vetsera…
    Cred ca n-a fost revista in care sa nu se scrie despre povestea ei si sa nu se faca o oarecare legatura intre moartea ei si a celei care a intruchipat-o in film asa de bine .
    Esti asa de norocoasa ca poti calatori!
    Citesc tot ce scrii, din pacate nu am timp sa-ti las intotdeauna un semn!

    camellia 11 decembrie 2011 17:21 Răspunde
    • @ Camellia, stii cum e cu calatoriile? Doi oameni pot vizita in acelasi timp acelasi loc, iar cand se intorc pot spune ca au vizitat locuri diferite. Depinde de interesul fiecaruia. Depinde de structura fiecarui individ. Depinde de multe.
      Si, DA ma consider binecuvantata, mai mult decat norocoasa. Ma bucur ca ma citesti, chiar daca nu lasi comentarii. Suntem cu totii intr-o goana, permanenta.

      @ Andreea Iulia, ce nume frumoase porti! Ai continuat atat de interesant, punctele mele de suspense din final. Multumesc, pentru trimiterea la Cioran.

      @ Maria, tu ai vazut filmul cu Romy Schneider. Ma asteptam sa scrie cineva si despre Mayerling. L-am vazut de vreo 10 ori. Acum in 2011, l-am revazut . Coloana sonora este inaltatoare.Durerea cea mai mare a lui Sissi a fost aceea de a-si pierde fiul. Sinucidere din dragoste…

      @Lacrima, bine ai revenit in zona Tango!

      lacramioara 13 decembrie 2011 18:34 Răspunde
  • Cred ca este interesant de stiut ca sentimentul care domina caracterul lui Sissi era melancolia.Despre Sissi a scris si Cioran intr’unul dintre volumele sale „melancoliaei nu este nefericirea, ci sentimentul nefericirii, caci atunci cand esti cuprins de melancolie nu trebuie neaparat sa fii nefericit in chip obiectiv. Acest sentiment nu are nici o legatura cu intamplari reale, cu experiente negative, in genere cu lumea concreta. Nu. Melancolia este sentimentul ca nefericirea are sa te copleseasca chiar si in mijlocul paradisului. Adesea, firi melancolice sunt oameni care nici nu au avut de suferit de pe urma unor cauze exterioare.”(CIORAN)…Sissi a fost mai ales nefericita!

    Αndreea Iulia Firu 12 decembrie 2011 9:49 Răspunde
  • Eram mica, vreo 10 ani cred ca aveam, cand am vazut filmul Sissi la televizor. Mi-a placut enorm. M-a fascinat frumusetea si simplitatea frumoasei tinere si filmul in sine. Imi amintesc cum mult timp am vrut sa trimit scrisoare celor de la TVR in care sa-i rog sa mai dea o data filmul acesta absolut minunat. Multi ani am sperat ca-l voi revedea. In timpul studentiei, in preajma Pastelui, schimband canalele televizorului, am dat peste filmul pe care-l vazusem cu multi ani in urma. Mi-a cantat sufletul de bucurie si l-am vizionat cu aceeasi emotie, cu dor…
    Multumesc ca mi-ai amintit de Sissi!

    Maria 12 decembrie 2011 14:18 Răspunde
  • Ma alatur tie si celorlalti ca noi care au fost incintati de aceasta poveste de dragoste romantica cu sfirsit tragic. Sentimentul de iubire impresioneaza chiar si pe cei ce doar sint privitori, nu?

    Frumoasa incursiune in timp, spatiu si istorie. Frumoasa sinteza si comparatie cu vietile altor personalitati.

    Adriana (Lacrima) 13 decembrie 2011 0:47 Răspunde
  • Emotionant!
    Multumim!
    O amintire vie!

    livia 13 decembrie 2011 18:31 Răspunde
    • @ Livia, am intentionat sa povestesc frumos acum in Ajunul celei mai frumoase sarbatori. Multumesc

      lacramioara 14 decembrie 2011 7:07 Răspunde
  • Lacramioara, ai impletit foarte frumos realitatea istorica cu cinematografia si locurile…
    Cred ca toti cei care am vazut filmul Sissi nu putem sa nu-l indragim, si sa nu ne amintim cu placere de personaj. Chiar daca a fost inclinata spre melancolie si tristete, in fond nu e simplu deloc sa porti o coroana.. Mayerling nu l-am vazut, mi se pare o poveste prea trista, dar poate o sa il caut in curand.

    Cezara 16 decembrie 2011 21:33 Răspunde
  • Postez acest comentariu de la 9 km de Bad Ischl, la doar cateva ore dupa ce am vizitat frumoasa Kaiservilla. Sunt inca coplesita de sentimentul de tristete ce m-a cuprins citind – pentru a nu stiu cata oara – cat de nefericita a fost aceasta frumusete a secolului al XIX-lea! N-am vazut Mayerling dar imediat ce ajung acasa il voi cauta. Multumesc ca mi-ai deschis ochii!

    luminita 1 ianuarie 2012 22:27 Răspunde
    • Superb! Vreau sa merg si eu la Bad Ischl iar apoi in Corfu, special pentru castelele lui Sissi. Ma fascineaza acest subiect. Intre timp am mai vazut un documentar despre viata ei, mult mai detailat. Sunt date noi pe care nu le aveam la momentul postarii. Astept si parerea ta asupra ecranizarii Mayerling.

      lacramioara 1 ianuarie 2012 23:33 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title